În momentul în care l-am văzut pe Jack,i-am pleznit o palmă de toată frumusețea.
-Ce dracu'?Am venit la Harry,nu la tine.
Stai,ce?
-Nu îmi pasă.O meriți din plin!
-Voiam să mă despart acum mult timp de tine.Eşti o plictisitoare.Caroline m-a învățat multe lucruri!
-Nu îmi pasă ce te învață Caroline.Vă puteți duce dracu toți.
Sunt atât de supărata.Nu mai rezist atât.Par mai relaxată decât sunt şi Jack mai nesimțit decât a fost vreodată.
Mai bine aş pleca,nu vreau să mai întâmpin vreo altă 'surpriză'.
Îl sun pe Grayson ,întrebându-l dacă iese azi.Acesta a spus că vine să ma ia.....
-Îți mulțumesc pentru că mereu mă scoți din stări de rahat.
-Oricând.
Grayson e un dulce.
-Unde vrei să mergem?
-Ce zici de o pizza?
-Mie îmi sună bine.
Yas,însfârşit pizza.Nu am mai mâncat o pizza de când am plecat din Bulgaria.
...
Ajunşi la masă,fiecare a comandat ce vrea,Grayson spunând că va face cinste.
Mi-am ațintit privirea către uşă,pe aceasta intrând un băiat blond,un chip familiar.Spre uimirea mea,avea trăsături asemănătoare mie şi Grayson nu a ezitat să mă întrebe:
-EVELINE!Băiatul acela seamană mult cu tine.
-Ce?Nu..nu mi se pare.
După cele spuse ,băiatul şi-a întors privirea către mine,rămânând confuz după ce mă vede.Slavă domnului că am fost întrerupți de către chelner.
...După ce am terminat de mâncat ,i-am mulțumit lui Grayson pentru tot,şi am mai rămas să vorbim.
-Şiii...la ce facultate vrei să intrii?
-M-am gândit de ceva timp,şi vreau să intru la Oxford.
-O!E tot ce spune.
Băiatul de mai devreme a început să se apropie de noi,cu un zâmbet uriaş pe față.
-Eveline?Eveline Smith?se uita la mine fericit.
-Uhm..da?
-Cât de mult mi-ai lipsit!
-Poftim?!?
Grayson se uită confuz,eu nu înțeleg ce se întamplă iar nebunul ăsta continuă să zâmbească.
-Nu ai cum să îți aminteşti de mine..am plecat cât încă ai noştri trăiau.
Deja mă bufnise plânsul.Nu înțeleg cine e băiatul ăsta şi ce ştie el de părinții mei!
-Te rog,încetează!Nu ştiu cine eşti!
-Sunt Cameron,fratele tău.
-Este imposibil!Părinți nu au zis niciodată nimic de tine!
-Pentru că tu încă erai mică,şi în plus am plecat cu bunica din Bulgaria.Nu îți aminteşti nici măcar ziua înmormântarii?Atunci ne-am văzut ultima dată.
Eram sigură că l-am mai văzut undeva dar..nu pot crede că e fratele meu.Grayson e pe lângă discuție ,iar eu nu ştiu ce să fac.
-Nu ştiu..nu pot să cred asta..cum ți-ai dat seama că sunt sora ta?
-Mi-am dat seama după zâmbetul tău şi după alunița de pe nas.Este exact ca a mea. A spus ,şi a arătat alunița.
Mă simt atât de fericită.Dar sunt atât de supărată pe părinți ,şi chiar şi pe el că nu a venit vreodată la mine,spunându-mi ce îmi spune acum.
-Okay..Dar de ce nu ai venit să îmi spui?De ce nu m-ai vizitat niciodată?De ce m-ai abandonat?De ce m-ai lăsat singură când mi-a fost cel mai greu?Îți mulțumesc că m-ai luminat şi mă bucur enorm că însfârşit golul din sufletul meu nu mai exista,dar nu te pot ierta pentru că m-ai abandonat.
Acestea fiind spuse,m-am ridicat de pe scaun şi l-am îmbrățişat.
După am schițat un zâmbet,l-am luat de mână pe Grayson şi am părăsit localul îndreptându-ne spre casă.
-În cazul ăsta..nu ştiu ce să spun să te fac să te simți mai bine.Îmi spune Grayson ,îngrijorat.
-Sunt bine,Grayson.Îți mulțumesc că ai ieşit cu mine.Mulțumesc pentru că îmi eşti un prietem foarte bun.
-Oricând ai nevoie de ceva,şti pe cine să apelezi baby.
După ce am terminat conversația ,Grayson m-a adus la Ashley ,spunându-mi că îmi va fi mai bine aici decât la Harry....
După o zi atât de lungă,m-am băgat la somn,intrând în lumea viselor.
Heeyyaaa guuyyss
Ce mai faceti?
Am revenit cu un nou capitool😄
Hope you enjoy it!
Nexxtt🔜ToddaayPupiceei💕
CITEȘTI
~Don't leave me~ Harry Styles f.f. Vol 1
FanfictionEveline.O fata plina de viață care intâmpină lucruri neplăcute.Unul dintre ele fiind Harry.Un cârlionțat cu ochi verzi care o supără pe Eveline. Ce se va întâmpla când Harry se va apropia de ea?Dar atunci când Eveline va începe să țină la el?Citeşte...