Liniștea Mea Ești Tu!

Capitolul 9

A doua zi dimineață m am trezit cu o poftă de viață incredibilă. Încă de când am deschis ochii am fost întâmpinată de o imagine absolut ''delicioasă,,....un Max la bustul gol dormea cu capul pe pieptul meu. Era așa drăguț dar un mincinos,arogant și al dracului de sexi câte odată. Asta e. Nu ai ce să faci...nimeni nu i perfect si pana la urma cine sunt eu sa l judec.
Am încercat să mă trag din brațele lui Max..dar cât m aș fi chinuit nu reușeam nici măcar să l clintesc...iar coastele ma dureau îngrozitor.
-Max..?Trezește-te! Max!!!
Nimic..orice aș fi făcut nu răspundea. Așa că un plan diabolic mi a trecut prin minte. Pe noptiera de lângă pat se găsea o vază micuță cu flori așa că am luat o și i am turnat toată apa în cap.
-Ahhhh....futuți...
-Ce să faci?!
-A? Nimic iubito! Dar ce ai avut cu mine?
-Nimic "iubitule"! Spun sarcastic! Dar stăteai pe coastele mele și mă dor!
-Ohh...scuză mă..nu am vrut spune...uitandu se la mine cu o față de cățeluș.
-Nu i nimic. Mergem sa mâncăm? Mi e foame!
-Sigur iubire!
Împreună am coborât la bucătărie unde mătușa mea ne pregătea micul dejun și clătite cu finetti.
Am început să mâncăm...iar în timp ce înfulecam clătite am luat puțină finetti și i am pe față lui Max care a început să râdă și să mă alerge prin casă ca un copil mic. Era atât frumos când râdea.
După ce ma alergat două ture ma prins și ma aruncat pe canapea urcându se peste mine. Preț de câteva secunde am rămas blocați uitându ne unul la celălalt.
Era frumos. Brunet...cu ochi albaștri electrizanți..un trup de Adonis și niște gropițe care te făceau să te topești. Insa brusc am fost întrerupți de către telefonul lui Max care se afla în bucătărie și suna de zor.
-Scuză-mă, trebuie să răspund.
-Sigur că da! Spun înroșindu-mă la față.
M-am ridicat repede de pe canapea și mi-am pus mâna pe piept încercând să-mi potolesc bătăile inimii. Doamne, ce se întâmpa cu mine? Până mai acum 2 zile îl uram iar acum....
Deodată  am fost întreruptă din reveria mea de către Max care mă striga din bucătarie.
Intru în bucătarie iar mătușa mea se întoarce spre mine cu o față plină de compasiune:
- Draga mea, ia loc,te rog!
-Ce s-a întâmplat?
-Știi că s-a aflat despre moartea suspectă a mamei tale...ăă...tatăl tău...
-Ăla nu este "tatãl'' meu! Am spus nervoasă.
-Da știu...dar ar trebui să mergem la secție să dai declarație...o să fie închis si condamnat.
-Foarte bine. Sper să putrezească în închisoare nenorocitul ăla! Am zis părăsind bucătăria. Am urcat în camera mea și m am așezat pe pat...iar o multitudine de amintiri mi-au apărut în cap.
Am închis ochii și am încercat să mă abțin...dar fără să vreau am izbucnit în plâns...îmi era atât de dor de ea...
Când am auzit ușa camerei deschizându-se m-am ridicat și am vrut să intru repede în baie pentru a nu fi văzută că plâng dar nu am apucat sã fac decât doi pași căci două brațe mari mi-au acoperit mijlocul și am fost trasă spre un piept tare...era el...Max știam asta...i-aș fi recunoscut parfumul dintr-o mie.
-Shh..prințeso..uită-te la mine.
Am dat din cap uitându-mă în pământ spunând:
-Nu vreau Max!
-Te rog..
Am ridicat privirea spre fața lui și l-am privit direct în ochi.

Din perspectiva lui Max:
Preț de câteva secunde am rămas blocată când am văzut-o.Era superbă! Deși ochișorii ei erau plini de lacrimi...străluceau...ce ciudată era uneori..când plângea..când era fericită și când se enerva ochii ei deveneau verzi. Două smaralde superbe..mai prețioase decât orice. Iar buzele ei erau asa de pline și rozalii...aveam o dorință enormă...vroiam...vroiam să o sărut? Da...da..asta vroiam...încet am început să mă apropii de fața ei...trebuia să o sărut...îmi doream asta așa de mult....încet încet spațiul dintre fețele noastre a dispărut...și atunci i-am simțit buzele peste ale mele..erau așa dulci și delicate.
Dar dintr-o dată am fost întrerupți de către soneria telefonului meu..m-am desprins din sărut și i-am spus:
-Scuză-mă,trebuie să răspund.
-Ăă...da..bine...sigur.. spuse rosind subtil.
Mi-am luat telefonul și am ieșit din cameră.
-Alo! Da?
-Da..am înțeles..bine...o să fiu acolo.
Am închis telefonul și am reintrat în camera Amaliei.
-Iubito..scuză-mă, trebuia să răspund.
-Nu-i nimic...stai liniștit. A răspuns uitandu se ciudat la mine.
E așa o copilă uneori. M-am apropiat de către ea și am tras-o în brațele mele ea lipindu-și obrazul de pieptul meu chiar în dreptul inimii . Am pupat-o pe păr inhalându-i parfumul dulce și i am șoptit.
-O să fie bine iubito! O să vezi! O să merg cu tine să dai declarație..nu o să te las singură..am promis. Nu o să mai rămâi niciodată singură.
-Bine.
-Eu trebuie să plec să mi fac un duș, să mă schimb și după revin la tine.
-Bine..multumesc! A spus ridicându-se pe vârfuri și pupându-mă pe obraz.
Am plecat zâmbind..iar în timp ce mă îndreptam spre casa mea...telefonul mi a bipăit semn că aveam un mesaj nou...era de la Sefu....seara asta aveam o nouă misiune si speram să termin repede să mă întorc la micuța mea...nu vreau să o las singură. Acum trebuia să mă îmbrac și să plec să mă întâlnesc cu fica unui mare mafiot. Ea avea să mi asigure siguranța în afaceri și să mă ajute la un transport important..căci ea mă sunase când eram cu micuța mea. Sper că nu a auzit nimic din ce am vorbit la telefon..nu aș vrea să creadă altceva și sa o pierd desi adevarul era faptul ca trebuia sa o fac pe fica mafiotului sa se indragosteasca de mine. Sa speram ca lucrurile nu vor lua o turnura neașteptată.