Liniștea Mea Ești Tu!

Capitolul 5

Am urcat în maşină și am plecat.
-Unde mergem? îl întreb prefăcându-mă dezinteresată.
-Să ne plimbăm. O să ţi arăt puţin oraşul.
-Ok.
-Uite Amalia.. știu că...
-Spune-mi Amy.
-Poftim?
-Aşa mi spunea mama si nu mi place sa aud asta din gura altcuiva.
-Bine... Amy. vroiam să spun că mi pare rău.
-Pentru ce? Că ai fost un nenorocit? Că mai sărutat forțat în ciuda protestului meu ?
-Nu... asta nu regret şi nici nu o să mi cer scuze pentru așa ceva....vroiam să mi cer scuze că ți ai făcut o părere proastă despre mine. Ce ai zice dacă am face cunoştinţă din nou.
-Ok...
Îl văd cum zâmbeşte triumfător și mi spune:
-Numele meu este Max Langston. Am 18 ani şi sunt...
-Un nenorocit .. îl completez răutăcioasă.
Îl văd cum se încruntă şi strânge mai tare volanul maşinii. Probabil că am început să l calc pe nervi. Hmm...interesant.. Îmi place să l văd nervos..macar asa mă pot răzbuna si eu.
-Vroiam să spun că sunt un băiat de treabă.
-A da? Şi unde ţi băiatul ăsta ascuns că eu nu l am văzut până acum?
-Uite care i treaba Amt...ştiu că ţi face place să mă enervezi dar nu ţi merge....aşa că încetează cu asta.
-Vaiii...dar ce te face să crezi asta? îl intreb sarcastică
-Mă iei la mișto tot timpul şi asta mă scoate al dracului de tare din sărite. Crede mă scumpo nu vrei să mă vezi nervos....nu ştii de ce sunt în stare.
Amy înghițise în sec şi se aşeză mai bine în scaunul mașinii. El nu părea un băiat de care să i fie frică dar cu siguranţă avea multă autoritate.
Amândoi se plimbaseră prin tot oraşul, au vizitat multe locuri, au luat masa împreună şi au fost și pe plajă.
-Amy vrei să mergem să ţi vezi noul liceu? Ştiu că începi de abia de luni cursurile și azi e vineri. Dar mă gândeam că poate vrei să vezi locul în care o să înveţi. spuse el nesigur pe cuvintele sale.
-Da.....sigur că da...pare o idee bună.
Se ridicaseră după nisipul fin al plajei şi porniră spre mașină. În mai puţin de 5 minute erau deja în faţa unei clădiri mari şi impunătoare.
-Bine ai venit la liceu Newton!
-Wow...este imens!
Max râse cu poftă şi spuse:
-Da...ai dreptate....dar dacă acum ai rămas impresionată de el crede mă că după o săptămână o să ţi doreşti să scapi de aici mai rău ca dintr-o închisoare la fel ca şi noi toţi. Nu o să rezişti prea mult pe aici.
-Asta e o provocare?
-Ia o cum vrei...e mai mult un sfat ştiu ce zic.
-Mai vedem noi domnule "bad boy al liceului".
Ce mai fată era şi ea. El nu vroia decât să o ajute iar ea era încăpăţânată ca un catâr. Nu avea decât să intre în belele el nu avea de gând să o ajute. Şi o făcea singură cu mâna ei.
Nici nu intraseră bine în curtea liceului şi imediat toţi îi urmăreau cu privirea.
Ce naiba se uită toți aşa? îşi spuse în gând Amy. Văzuse cum un băiat înalt ,blond şi cu ochii imposibili de albaştri se apropiau de ei şi dă mâna cu Max, strângându-l în braţe şi spunându-i :
-Hydra frate de când nu te am mai văzut pe aici. Ce dracului ai de gând să faci cu scoala? Nu ai mai venit în ultimul timp şi cred că o să repeţi anul.
Hydra?? Cine dracului era omul ăsta? Parcă zisese că l cheamă Max nu Hydra.
-Bună şi ție Zayn. Da aşa e. Nu am mai venit pentru că nu găsisem nimic care să mă facă să vin.....dar acum cred că o să vin mai des pe aici. Spuse privind o pe furiş pe Amy.
-Dar ea cine este? Vreo nouă cucerire?
-Hmm...se poate spune şi aşa ceva.
Ce? Nouă cucerire? Spun socata în gând. Lasă că i arăt eu lui nouă cucerire. O să regrete asta..promit.
-Dragilor mă scuzaţi dar eu mă duc să mi iau o cafea.
-Sigur. Te astept aici. Spuse Max.
Când ea se întoarse îl găsi pe Max sau Hydra....căci nu ştia cine este sau cum îl cheamă...stând rezemat de maşina sa. Se apropie de el cu paharul de cafea şi spre surprinderea lui Amy îi vărsă tot conţinutul fierbinte pe tricoul alb.
-Ce dracului crezi că faci? Ai înebunit?
-Nu. Doar că vroiam să te învăţ minte să nu mai minţi.
-Cu ce naiba am minţit?
-Hmmm....păi de exemplu în legătură cu numele tău.
-Dar îmi ști deja numele. Dacă te referi la "Hydra" ei bine aşa mi se spune. Nimeni din liceul ăsta nu mă ştie de Max ci de Hydra.
-Şi cu chestia aia că sunt noua ta cucerire ce dracu a fost?
-A fost doar o glumă baby. Stai liniştită. Dacă vreodată o să ţi spun într-un fel..atunci ăla o să fie.."iubito".
-Să o crezi tu nenorocitule! Nu aş sta cu tine nici dacă ai fi ultimul bărbat după pământul ăsta.
-Eşti un adevărat diavol!
-Prefer să fiu un micuţ demon! Spuse râzând diabolic.
-Atunci treci acasă micuțule demon cred că mătuşa ta deja şi a făcut griji pentru că lipsim de prea mult timp.
-Adică încă vrei să mă duci acasa dupa asta? Arătând cu mâna spre tricoul lui pătat.
-Mda...ai merita să te las aici.. ..dar mătuşa ta nu ar fi prea fericită să ştie că te am lăsat singură cine ştie pe unde aşa că urcă te odată şi hai acasă.
-Hm..boule!
-Ce ai spus?
-Nimic! Zâmbi Amy fals și dulce.
Intrară în maşină iar în momentul următor el îşi dădu tricoul jos şi l aruncă pe bancheta din spate.
-Ce naiba crezi că faci? Întreba uimită.
-În nici un caz la ce te gândeşti tu. Deşi recunosc că mi ar plăcea să aflu ce ai în cap micutule demon.
-Dute dracu! Spuse nervoasă întorcând capul de la el şi privind pe geam.
-Cu mare placere scumpo! Atâta timp cât tu eşti dracul.
Ce om imposibil era Max. Nu face altceva decât să mă enerveze şi să mă atace de câte ori poate şi are ocazia. Şi acum stă aşa dezbrăcat...şi are un abdomen superb...off...dracu să l ia pe omul ăsta. Ce este el? Pacostea vieţii mele? Nu mai inteleg nimic.