Liniștea Mea Ești Tu!

Capitolul 11

Am deschis ochii...și am încercat să mă mișc...doamne..mă durea tot corpul..iar coastele parcă mi se fărâmau. M-am ridicat din pat și am închis ușa balconului..se pare că adormisem cu ea deschisă de aceea îmi era frig. Mi-am luat o pereche de pijamale pufoase și am plecat în baie să-mi fac un duș. După jumătate de oră am ieșit..și am coborât la bucătărie. Am deschis frigiderul și mi-am pus un pahar de suc de portocale. M-am întors și am găsit un bilet pe blatul de bucătărie.
"Draga mea îmi pare rău că am uitat să-ti zic dar zilele astea o să fiu plecată la New York. Am puțină treabă aici. Ai mâncare în frigider și bani în portofel. Sper să te descurci. O să încerc să mă întorc repede. Te pup"
Perfect..asta mai lipsea. Mi-am luat o ciocolată și m-am dus în camera mea așezându-mă în pat. Era așa frig...doamne..ce mai groaznica zi. Ce aveam sa fac singura toata ziua? Hmm..mai bine o sun pe Amanda. Am luat telefonul si am apelat-o.
-Alo? Amanda?
-Bună Amy! Ce faci? Cum te mai simti? S-a întâmplat ceva?
-Bună Amanda...sunt bine. Nu s-a întâmplat nimic. Vroiam doar să văd ce faci..sunt singură acasă..mătușa mea este plecată câteva zile. Poate ai putea veni pe la mine.
-Sigur că da. Chiar acum mă îndrept spre tine. Ajung în 10 minute.
-Mulțumesc. Te pup!
După ce am închis telefonul am coborât la bucătărie și am făcut floricele și clătite cu finetti...pregătind și laptop ul pentru vizionarea unui film. În timp ce aranjam clătitele soneria s-a auzit. Probabil ca ajunsese Amanda așa că am mers să deschid ușa. Dar în pragul ei nu se afla Amanda ci Max.
-Ce vrei?
-Păi..eu..adică..am venit să mi cer scuze.
-Pentru ce?
-Pentru că n-am putut ajunge ieri cu tine la secție. Cum a fost? A fost totul ok?
-Aha...da..a fost bine.
-Amy...uite..ieri...adică ceea ce ai văzut legat de fata aceea..
-Nu Max..nu am nevoie de explicații. Este viața ta și faci fix ce vrei cu ea. Așa că scutește-mă de scuze.
În acel moment am văzut-o pe Amanda apropiindu-se.
-Bine Amy...atunci eu o să plec.
-Bine. Pa. Baftă.
-Aa...și apropo...dacă vreodată te mai văd fumând nu știu ce nu ți fac. E viața ta..știu..dar..îți fac rău.
-Și tu mi faci rău așa că scutește-mă.
Max a întors spatele și a plecat. În timp ce Amanda a venit și ma luat în brațe.
-Bună scumpo!
-Bună Amanda!
-Ce s-a întâmplat..de ce a plecat Max? V-ați certat?
-Aa..nu..cred că avea treabă.
În momentul acela l-am văzut pe Max îndreptându-se spre mașină în urma lui fiind acea blondă care îl striga non stop "iubitule,,.
Am simțit cum inima mi s-a spart în mii de bucățele așa că cu glas sugrumat de lacrimi i am spus Amandei sa intrăm. Însă cum am intrat pe holul casei m-am prăbușit lângă ușă și am început să plâng.
-Amy!? Ce ai? Ce s-a întâmplat.
-Eu...nu...eu...
-Shhh...gata... A spus Amanda luându-mă în brațe.
-Este vorba de Max, nu-i așa?
Am dat din cap că da.
-Uite..nu știu ce s-a întâmplat între voi dar..vezi tu...o să fie bine...dacă nu e bine...înseamnă că nu e sfârșitul. Da scumpa mea?
-Da.
-Bun..acum hai să ne ridicăm de aici...și să mergem să facem ceva.
-Bine.
Timpul a trecut repede așa că Amanda a trebuit să plece. Era deja 22:00 iar afară începuse o ploaie torențială însoțită de fulgere și tunete. Uram asta. M-am strecurat mai bine sub pătură și am închis ochii. Imi era așa frig..și tremuram...probabil că răcisem.
Dintr-o dată în casă s-a auzit un zgomot. M-am dat jos din pat..și am încercat să aprind lumina dar se părea că se luase curentul din cauza furtunii. Am ieșit pe ușă și am coborât scările încet ținându-mă de perete până am ajuns în bucătărie...dar nu era nimeni...deși simțeam că cineva mă urmărește. M-am întors și am văzut o umbră...am pășit ușor în hol iar în pragul livingului a apărut un bărbat...nu vedeam cine era așa că am fugit..am ieșit din casă și am fugit cât am putut...fugeam....iar ploaia mă uda în totalitate...bărbatul era pe urmele mele..știam asta..simțeam..îl vedeam cu coada ochiului. Am fugit...am fugit...cât am putut...am dat colțul unui străzi iar în fața mea am văzut parcul cel mare știam cã dacă ajung acolo o să pot scăpa de el. Am pășit pe stradă iar când să trec am văzut în partea dreapta o lumină orbitoare..și am auzit o voce...
-Amy....nuuuu!?!?
Și apoi întuneric din nou. Acelasi întuneric care ma înghitea cu fiecare ocazie ..de fiecare dată.