Ador sa te iubesc

Iubirea din cuvinte

În nefirescul zilei,pe margini de stele lipsă

Sufletul s-a întîlnit cu inima şi a intrat în eclipsă.

Întunericul a poposit vreme de o infimă clipă

Pe puful inocent crescut nefiresc sub aripă

Iar îngerul care se juca cu cuvinte absente

A amuţit brusc căci spunea lucruri incoerente.

Şi când lumina a început sa reînvie din noapte

Un vis indecent şi-a luat zborul timid de sub pleoape

Poposind,obosit pe perna ascunsă sub rouă

Unde,frumoase şi triste vă odihneaţi amândouă:

Amanta-iubită veşnic pierdută în gânduri

Şi muza-artistă,citind plictisită,mereu printre rânduri.

În nefirescul nopţii,pe colţuri de lună,un vis

Rătăceşte hoinar printr-un roz paradis

Şi dansează vulgar printre stropi de speranţă

Blestemând ghinionul care îi râde în faţă.

Pe o stea rece,fadă,un ciot de zâmbet ciudat

Se hlizeşte absent la un înger cu capul plecat

Şi îi strigă,netot,în plăpânda-i ureche:

-Zboară în lume şi află-mi de-ndată pereche!

Dar îngerul când căzuse din cer pe pământ,

La impact auzul imediat i s-a frânt

Şi în loc să îşi ia zborul spre noaptea senină

A pierit ca un fum în neînţeleasa albastră lumină.

Iar zâmbetul fad a rămas cu buza umflată

Pe chipul alb al unei zâne transformată în fată

Şi a-mbătrânit peste ani împreună cu ea

Fata Morgana plămădită din ploi şi din nea!

În nefirescul din inima mea suferindă

Dragostea plină de vicii a-ncercat să mă prindă

Dar am fugit plin de teamă spre poarta din vis

Şi un înger cu aripi,zâmbind mi-a deschis.

Am pătruns deîndată pe tărâmul de basm

Scăpând totodată de-al iubirii sarcasm

Şi mă plimb fericit printr-un alt nefiresc

Căci astăzi şi-n veci negreşit te iubesc!

Doar pe tine,amanta mea pururi fecioară

Fraza din textul care acum mă omoară.

Te las cu bine şi mă pierd prin eclipse

Să-mi odihnesc trupul şi mintea plină de vise

Noapte bună,iubito!Te iubesc nefiresc!

Noapte bună,iubito!Te ador!TE IUBESC!