Monolog nocturn

222 8 0
  • Dedicat lui Vallentyna Vally
                                    

Vând resturi de cioburi

dintr-un suflet posac

şi cumpăr nădejde

să mă hrănesc cu ea

în nopţile când steaua polară

îmi luminează debusolarea!

Vând resturi de suflet

dintr-un trup invalid

şi cumpăr speranţă

să mă-nvelesc cu ea

în nopţile când Caleea Lactee

îmi va astămpără setea

din vise!

Vănd resturi de rouă

din nişte ochi adormiţi

şi cumpăr lumină difuză

să-mi liniştesc indecizia

cănd umbrele nopţii

vor dansa mişeleşte

pe pereţii uitări!

Ador sa te iubescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum