Într-o noapte,raza lunii
Furișându-se în casă
Ți-a șoptit ușor la tâmple:
-Doamne,cât ești de frumoasă!
Însă tu,dormind profund,
Învelită-n praf de stele,
Nu aveai cum să auzi
Șoapta gândurilor mele.
Mai târziu,în toiul nopții,
Elegantă și sfioasă
Raza lunii a plecat,
Sfidând liniștea din casă.
Tu dormeai,eu îți priveam
Chipul luminat de stele
Și cu palma-ți alungam
Toate gândurile rele.
Apoi m-aplecam ușor
Către gura ta mieroasă
S-o sărut și să-ți șoptesc:
-Doamne,cât ești de frumoasă!
CITEȘTI
Ador sa te iubesc
Poesíaunsprezece minute... ar fi suficient timp sa îmi supun sufletul unui test cu detectorul de iubire. unsprezece minute... ar fi atât de puţin timp să îmi exprim iubirea ce ţi-o dedic în fiecare zi care trece. unsprezece minute... un hotar invizibil al...
