A fost odată,nu demult
Un Făt-frumos tras prin inel
Care vorbea ca un incult
Şi-o adora pe Prichindel.
Dar nu avea curaj să-i zică
Căci se temea că Prichindel
O să-l lovească-n bibilică
Cu o poşetă.Vai de el!
Însă cu timpul,Făt-frumos
A prins curaj în capul chel
Şi cu un glas uşor mieros
I-a spus aşa lui Prichindel:
Sunt Făt-frumos,dar nu din tei
Şi n-am palat sau bogăţie
Prin lume-am rătăcit holtei
Să îţi aduc ofrande ţie
Un Prichindel cu chip de fată
O fiinţă fără de pereche
Şi de greşesc te rog mă iartă
Căci sunt doar şoapta din
ureche.
PS.Aşadar iacătă-mă umil în
faţa ta,pe mârţoaga numită
Poezie!
CITEȘTI
Ador sa te iubesc
Şiirunsprezece minute... ar fi suficient timp sa îmi supun sufletul unui test cu detectorul de iubire. unsprezece minute... ar fi atât de puţin timp să îmi exprim iubirea ce ţi-o dedic în fiecare zi care trece. unsprezece minute... un hotar invizibil al...
