In lupta cu mine.. (Finalizat)

Prolog

Pacea si puritatea dominau sufletul proaspat, iar haosul era infometat si gata sa devoreze si ultima piatura de lumina. Puritatea parea indestructibila si totusi fragila fiind usor de distrus in lumea exterioara, asta facand imposibila pastrarea ei in lumea interioara. Campul de lupta era pregatit, totul proaspat,  asteptand furtuna de zapada care va spulbera totul in mii de bucati minuscule. "Nou nascut" asta era un fel de " Pe locuri" pentru luptatori interiori, pentru a porni lupta asteptau un alt semnal. Armele erau ascutite, soldati erau echipati, toti urmau sa provoace distrugerea completa, doar cei mai puternici supravietuiau, dar toti o stiau. Stiau ca sunt doar simple marionete intr-o lupta de o viata,stiau ca exista mai buni ca ei si ca le e imposibil sa traiasca toti, deasemenea stiau ca nu au nimic de pierdut. Micul suflet este in bratele asistentei apoi acesta a ajuns in mainile mamei. Luptatori urmau sa afle cat de usoara va fi lupta prin simplele cuvinte " E fata" lupta va fi grea. Sensibilitate! nu putea insemna de cat ca va fi o lupta plina de cutite infipte in inima ei, la fiecare greseala sufletul se rupea. La prea multe greseli cuvintele : "Bipolaritate"sau "Depresie" erau semnale in semn ca va fi o lupta din ce in ce mai grea. Luptatori se hraneau cu curaj. Cand lupta devenea mai apriga, imi mai trebuia curaj, apoi in final si acesta disparea. In lumea paralela timpul trecea mai repede, iar timpul de pregatire era scurt.