An unbreakable soul ✔

Capitolul 5 - Trecutul lui Kai

'Toti primesc o a doua sansa,dar nu toti merita una'

-Asculta aici baiete, spune barbatul cu par brunet avand o tigara in mana. Mama ta s-a dus, iar asta inseamna ca ai ramas doar sub protectia mea. Vei face tot ce iti spun fara a comenta, te voi invata sa te lupti si iti voi schimba personalitatea asta a ta timida, spuse barbatul in cel mai dur si serios mod posibil.
-D-da,tata... spune Kai tremurand si avand lacrimi in coltul ochiilor.

Moarta mamei sale l-a afactat tare mult pe Kai, iar comportamentul dur si antrenamentele tatalui sau l-au schimbat si mai mult. Vedeti voi,Kai nu a fost din totdeauna un nemernic. Nu,a avut 5 ani de zile in care a fost un baietel timid si jucaus. Insa atunci cand Anna,mama lui Kai,a murit intr-un accident de masina, Jeff,tatal sau, a devenit complet un alt om.

-Ridica-te ! striga barbatul catre fiul sau care statea intins pe jos,obosit si plin de vanatai.
-T-tata,am obosit... spune Kai incercand sa se ridice.
-Am spus sa te ridici ! striga acesta lovindu-l pe baiat cu piciorul in stomac.
-Ah ! spuse acesta,simtind cum nu se mai poate respira.
-Ridica-te,spuse din nou barbatul,avand o privire infricosatoare ce il facu pe saten sa se ingrozeasca.

In fiecare zi acelasi antrenament si insulte din partea barbatului pe care ar fi trebuit sa-l denumeasca"tata". In fiecare zi vanatai si rani noi. In fiecare noapte lacrimi noi. In doar doi ani,baiatul timid si dragut se transformase intr-o alta persoana.

-Kai ! Da-mi-o inapoi ! striga fetita trista si incercand sa isi ia papusa inapoi de la baiatul care radea de incercarile ei inutile.
-Hahaha ! Ce ? Iti vrei papusica inapoi,Layla ? spune baiatul batjocaritor,dupa care rade puternic.
-De ce esti asa de rau cu mine ? spune micuta, insa baiatul nu-i raspunse. Da-mi-o !
-Sigur,poftim, spune brunetul aruncand papusa intr-o balta de noroi.
-Nu ! spuse Layla alergand catre balta unde se afla papusa sa. Kai incepu sa rada zgomotos,insa nu observa cand umerii fetitei incepura se tremure. De ce ai facut asta ?! striga aceasta intorcandu-se cu fata la el,astfel Kai putand sa-i vada lacrimile. Cu ce ti-am gresit ?! Tot ce am vrut a fost sa fim prieteni ! 
-Layla ! se auzi vocea lui Kyle. Baiatul veni imediat langa sora sa si se puse in fata ei,astfel aparand-o daca Kai voia sa se apropie de ea.
-Kyle... spune brunetul, uitandu-se la baiat.
-Kai... lasa-mi sora in pace,spune el cat se poate de serios.

Insa brunet nu il asculta catusi de putin. De fiecare data cand avea ocazia se lua de Layla,isi batea joc de ea sau o jignea. Dar Kai nu s-a multumit doar cu suferinta Laylei,iar cu timpul a inceput sa se ia de mai multi.

-T-te rog... lasa-ma sa plec,se ruga o fata de Kai, insa acesta rase intr-un mod batjocoritor.
-Doar nu crezi ca am sa te las sa pleci,nu ? spuse acesta ranjind.
-Kai,se auzi o voce nervoasa,foarte nervoasa din spatele lui.
-Hm ? Daca nu este unul dintre fratii Brown,Kyle,spuse satenul intorcandu-se catre un Kyle extrem de nervos. Brunetul ii facu semn fetei sa plece,iar aceasta facu in tocmai.
-De ce faci asta ? intreba Kyle.
-Ce sa fac ? 
-Nu fa pe prostul cu mine,Kai. Te stiu,tu nu erai asa.
-Ai dreptate,nu eram asa. Dar ghici ce,imi place noul eu.

Asta s-a intamplat cand cei doi aveau 14 ani,iar la o zi distanta dupa intamplarea aceea, familia Brown s-a mutat in Beijing,China. Astfel victima preferata a lui Kai,Layla,a "disparut". Insa cand acesta se muta,pur si simplu simtea ca odata cu asta disparu si distractia de a vedea oamenii suferind.

-Kai,haide ! striga unul dintre "pritenii" lui.
-Nu am chef,duceti-va fara mine,s puse Kai intorcandu-se cu spatele la baiat si inchizand ochii,acesta aflandu-se in pat.
-Pf,chiar nu stiu ce s-a intamplat cu tine de la o vreme incoace ! spune baiatul nervos si iesind din camera satenului.

Nici Kai nu stia ce se intampla cu el. Insa cand incepu al doilea an de liceu, avu surpriza sa vada pe cineva din copilaria sa la liceul unde invata el. Si cred ca stiti deja cine era acea persoana.

-Ce vrei,Kai ? spune Layla privindu-l neutra.
-Oh,nu-mi spune ca nu ti-a fost dor de mine,Brown.
-Chiar deloc,spuse aceasta rece.
-Vad ca te-ai schimbat.
-Ai dreptate,m-am schimbat. Dar ghice ce,imi place noua eu.

Si totusi, intr-un fel, si-au dus dorul. Cu totii il credeau un badaran,cu note mici, fara pic de bun simt. Insa nimeni nu stia cat de mult ii ducea dorul persoanei care i-a dat viata. Persoanei pe care o iubea din tot sufletul si inca o iubeste. Persoanei care l-a invatat ce este bunatatea. Persoanei careia ii ducea florile preferate la mormant o data pe an. Acea persoana era mama lui. Singura persoana care stie de durerea lui este el... si mama sa care il vegheaza in fiecare zi si noapte.

***

Anna :

Jeff :