An unbreakable soul ✔

Capitolul 4 - Trecutul Laylei

'Apreciaza tot ce ai, niciodata nu se stie cand se termina totul'

-Haideti, haideti ! striga micuta satena razand si topaind inainte parintilor sai si fratelui ei.
-Layla,mai usor. Vom ajunge in parcul cu distractii cat de repede posibil, nu e nevoie de graba, spune mama ei avand un zambet bland pe fata.
-Dar vreau sa am cat mai mult timp ca sa ma dau in toate jocurile de acolo impreuna cu voi si onii-san ! spuse ea luandu-l de brate pe fratele sau.
-Layla, trebuie sa ai putina rabdare. Uneori trebuie sa ai putina rabdare cand vine vorba de ceva sau cineva, ii spune baiatul intr-un mod bland si uitandu-se la sora sa.
-Oh... n-am stiut,spune fetita rusinata.
-Nu-i nimic,spune Kyle mangaindu-i capul usor. Acum stii.
-Da ! Promit ca de acum inainte am sa fiu rabdatoare ! La fel ca onii-san ! spune Layla zambind din nou.

Pe timpul acela, Layla era doar o fetita de 7 ani. Si la fel ca de fiecare data, fratele sau mai mare era un model pentru ea, asa ca incerca sa semene cat mai mult cu el. Insa una e ca tu sa vrei sa fii ca cineva, si alta e ca cineva sa-ti impuna asta...

-Lyala,iar ai adormit in timpul orelor ! Chiar nu pricep ce se intampla cu tine ! Inainte nu erai asa ! striga mama sa, dupa ce primi un telefon de la diriginta fetei care o informa in legatura cu fiica sa .
-Imi pare rau... spune satena avand privirea in pamant.
-Scuzele nu sunt suficiente, Layla, spune Joe pe un ton serios si aspru.
-Ma dezamagesti, Layla. Kyle nu adorme niciodata la ore si are doar note mari ! spuse Chan Lee, iar imediat dupa asta Layla se ridica in picioare si lovi mainile puternic de masa.
-Ei bine, eu nu sunt Kyle ! Imi pare rau ca te dezamagesc, dar va trebuii sa ma accepti asa cum sunt ! striga satena fiind cu nervii intinsi la maxim.
-Layla, mama nu a... vru fratele ei sa intervina, dar fata i-o luase inainte.
-Sa nu te aud ! Asta nu e treaba ta,fratioare ! spuse Layla uitandu-se la fratele ei care amuti cand ii vazu fata nervoasa.

Asta s-a intamplat cand Layla avea varsta de 13 ani. Cam multi nervi pentru o pustoaica, nu ? Insa dupa acea cearta, satena iesi fugind din casa si se indrepta catre parc. Cand ajunse acolo nu-i placu deloc imaginea din fata ei.

-Hei ! Ce-i faceti acelui bakugan ? striga catre baietii care aruncau intruna cu un bakugan in aer. Ii era frica,mai ales ca aceia erau batausii scolii la care invata ea, dar chiar si asa nu avea de gand sa-i lase sa-si bata joc de acel bakugan.
-Ha ? Daca nu este chiar Layla, codasa clasei, spune unul dintre baieti razand.
-De parca tu ai fi vrun premiant, riposta ea.
-Ai prins curaj, Brown ? Eu te stiam mai tacuta,spuse acesta impingand-o.
-Ajunge, Kai ! Da-mi acel bakugan chiar acum ! spune Layla uitandu-se fix in ochii lui.
-Obliga-ma, spune acesta ranjind.

Ei bine, nestiind sa lupte sau sa se apere Layla si-a cam luat putina bataie... putin mai multa. Insa dupa ce Kai si gasca sa au plecat razand si lasandu-le pe Layla si bakugan-ul pe jos, ceva s-a intamplat.

-Hei... esti bine ? spune bakugan-ul de atribut Haos venind langa fata.
-Am avut si zile mai bune, spune acesta incercand sa se ridice.
-Nu arati prea bine,ranile tale sunt destul de urate,spune bakugan-ul vazand mai bine ranile pe care le capatase Layla -acesta avand vanatai pe tot corpul mai ales pe brate.
-Cred ca ai dreptate, dar au meritat. Avand in vedere ca tu esti bine, spuse satena zambind.
-Lasa-ma sa te ajut, spune bakugan-ul zburand in fata ei.
-Cum ai pu... dar Layla nu mai termina de spus intrebare,ca micutul bakugan incepu sa lumineze. Lumina pe care o emana le inconjura pe amandoua, iar cand acesta disparu, ranile Laylei nu mai erau. Ce se...? Cum ai facut asta ? Nici macar nu mai simt durerea,spune fata uimita incepand sa se uita la mainile si picioarele ei.
-Este o abilitate de-a mea,raspunse bakugan-ul.
-Dar cum ai facut asta ? Doar esti in forma de bila.
-Doar pentru ca nu sunt in forma mea originala nu inseamna ca nu imi pot folosi unele abiltati.
-Sugoi ! Eto... care este numele tau ?
-Raika. Haos Raika.
-'Raika' ! Ce nume frumos ! raspunse satena luand bakugan-ul in palme.
-Dar al tau ?
-Layla Brown.
-Fiica lui Joe si Chan Brown ?
-Ii stii pe ai mei ? intreba satena surprinsa
-Bineinteles, au luptat alaturi de renumitul Dan Kuso si luptatorii bakugan. Numele lor sunt foarte cunoscute pe planeta mea.
-Noua Vestroia,nu ?
-Asa este.
-Dar ce cauti aici ?
-Imi place sa descopar si sa vad lucruri noi. Am vrut sa vad Pamantul, insa cand am ajuns aici am dat peste acei golani.
-Kai si gasca sa, nici eu nu-i suport.
-Se pare ca avem ceva in comun, spune Raika razand si facand-o si pe Layla sa rada.

Si uite asa cele doua au devenit prietene. Raika a decis sa ramana alaturi de Layla pe Pamant, iar Layla a decis sa isi mai schimbe stilul de viata. A devenit mai tupeista, mai rebela, a invatat sa se lupte si sa se apere. Totul de la acel incident cu Kai si gasca sa. Insa nu acel moment o schimbara,ci altceva.

-Kyle ? intreaba aceasta intrand la el in camera,dar acesta nu se afla acolo. Defapt nici hainele sau toate lucrurile sale nu se mai aflau acolo. Fereastra era deschisa, asa ca Layla se duse la ea. KYLE !

Zile intregi l-au cautat, insa nu l-au gasit. Nimeni nu stia de ce Kyle plecase, de ce nu lasase macar un bilet, nimic. Toti sufereau, toti isi aratau suferinta, insa o singura persoana urla si plangea in interiorul sau. Nu varsase nici o lacrima, nu vorbea cu nimeni despre asta, nu isi arata durerea. Nu,tot ce facea era sa sufere in tacere fara ca nimeni sa stie. Cine sa fie inafara de persoana care il avusese model ? Persoana care tine la el mai mult decat la oricine. Persoana care avea cea mai mare incredere in el. Persoana care il sustinea mereu. Persoana care il facea sa rada de fiecare data. Persoana care voia sa fie tot timpul cu el. Persoana care era comparata cu el. Persoana care l-a impietrit cu o singura privire nervoasa. Persoana care...ii era sora. Layla,doar ea stia cate lacrimi a varsta in sufletul ei, ci nu pe chip. Cate urlete a scos, dar nu prin voce. Cata durere a acumulat, dar nu o arata. In schimb, a aratat complet altceva. In loc de lacrimi pe chip avea zambete,in loc de urlete avea rasete, iar in loc de durere arata fericire. Stia ca lacrimile si durerea nu ar fi schimbat nimic, asa ca lua o decizie : trebuia sa devina mai puternica.