Chiar daca a trecut prin multe,a indurat multe, a suferit mult, Layla Brown inca are puterea sa zambeasca si sa fie mereu optimista. Inca de cand fratele sau mai mare a disparut fara urma, personalitatea si modul ei de viata s-au schimbat radical. D...
Poate va intrebati ce s-a intamplat dupa acea zi in care am revazut-o pe Luna si s-au intamplat toate alea. Pai...urmatoare dimineata parintii mei s-au trezit cu politia la usa si asa au aflat tot ce s-a intamplat. Bineinteles ca nu le-a venit sa creada si tot asa, iar dupa interogatoriul de 2 ore,cateva multimiri si adverismente primite de la Mae... tot nu am putut sa ma bucur de liniste. Ai mei au inceput si ei cu interogatoriul lor, iar dupa jumatate de ora am reusit sa-i calmez. Mama m-a luat in brate si mai ca ii venea sa planga, insa pe fata tatei am putut sa vad un fel de mandrie,pana la urma am reusit sa salvez niste vieti si sa opresc un hot.
-Mama... m-ma sufoci,spun eu abia respirand. -O-oh,scuze ! spune ea dandu-mi drumul,eu luand guri mari de aer. Doar ca... -Huh ? spun uitandu-ma confuza la ea,asteptand sa termine. -Nu as vrea sa te pierd si pe tine.
Imediat ce spune asta imi ridic privirea sa ma uit la ea uimita. Zambesc usor si fac un pas inainte,ca ma apoi sa-i sar in brate.
-Nu ai sa ma pierzi,iti promit asta ! Vom ramana mereu impreuna, soptesc usor,iar dupa cateva secunde mama izbucneste in lacrimi.
Kai POV
-Poftim,Kai, imi spune zambind vesela doamna Elizabeth in timp ce-mi intindea cateva flori sakura.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Multumesc frumos, ii raspund zambindu-i la randul meu si luand buchetul de flori in maini. -Sunt pentru ea, nu ? ma intreaba pe un ton bland,iar eu imi atintesc privirea catre flori. -Da,au trecut 12 ani de atunci.
Cand a trecut timpul atat de repede ?
-Poftim, spune zambind, intinzadu-mi un crin alb. Da-i-l din partea mea. -Desigur!
Dupa ce imi iau 'la revedere' de la doamna Elizabeth ma indrept catre locul unde merg o data pe an. Cand ajung acolo,ma ghemuiesc si las florile pe mormant.
-Buna,mama,spun zambind trist.
Am inceput sa-i povestesc tot ce am facut in ultimul an. Despre antrenementele dure si ignoranta tatei. Despre venirea inapoi a Laylei,despre cum l-a salvat pe Erik si cum mi-a dat o palma de toata frumusetea. Despre cum mi-am cerut scuze fata de toti cei pe care i-am ranit. Despre cum mi-am facut prietenii adevarati. Despre cum viata mi s-a schimbat. Tot.
-Cred ca asta e tot. Hmm...a,da ! Azi am vazut-o pe Layla si inca o tipa cu par verde la stiri. Se pare ca au oprit un hot din a jefuii un market si din a omor oamenii de acolo. Tsk,idioata aia are mult curaj in ea,sau e prostie ? Oricum ar fi,e nebuna rau,spun razand puternic.
Dupa cateva secunde,rasul mi se domoleste incetul cu incetul,iar privirea devine una neutra. Imi las capul in jos si strang din dinti.
-Imi e dor de tine,mama...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Imediat,am putut sa simt cum ceva cald ma inconjoara, ca si cum cineva m-ar fi luat in brate.
Si mie imi este dor de tine,Kai. Fii puternic,micul meu luptator. Voi fi mereu impreuna cu tine.
Vocea aceea... mama ?! Ma intorc cat pot eu de repede,insa degeaba. Nu era ea,nici alticineva. Am zambit usor amintindu-mi de cuvintele 'micul meu luptator'. Obisnuia sa-mi zica mereu asa,spunea ca sunt cel mai bun luptator bakugan si mereu se prefacea ca pierde atunci cand ne luptam. Imi aduc aminte ca era asa de fericita sa ma vada razand si asa trista cand ma vedea plangand. Nu-i placea sa ma vada plangand... ura sa ma vada plangand.
-Imi pare rau,mama... spun stergandu-mi lacrimiile,dupa care zambesc. Iti promit ca nu voi mai plange.
Ma ridic in picioare si ma uit la piatra pe care scria numele ei.
-La multi ani. Te iubesc,mami.
Erik POV
-Am... Erik ? -Da,onee-chan ? spun eu in timp ce spalam vasele. -Aceea de la stiri nu este prietena ta Layla ? -Ce ? zic intorcandu-ma si uitandu-ma la televizor. Lena are dreptate,este Layla-san ! -Se pare ca nu s-a plicitisit ieri. -Nu-mi... vine sa... cred,spun in timp ce ascultam cu atentie fiecare detaliu. -O fata foarte curajoasa, spune sora mea dupa ce stirea se terminase,apoi inchide televizorul. -Layla-san e plina de surprize, spun eu zambind. -Mi-ar placea sa fac cunostinta cu ea ! imi spune Lena zambind. -Sunt sigur ca si ei i-ar placea. Poate o sa va intalniti candva,spun eu zambindu-i bland surorii mele,dar acesta se bosumfleaza. -Dar eu vreau acum ! -Uneori, trebuie sa ai rabdare. Doar nu ai uitat,nu ? Rab... -Rabdarea este cheia orcarei usi. Stiu,Erik.
Chicotesc si ma apropii de ea. O iau in brate pe la spate,aceasta fiind un pic uimita de gestul meu.
-Ce ma fac eu cu tine ? spun razand usor,Lena facand la fel. -Stiu ca ma iubesti, fratioare. -Iar eu stiu ca si tu ma iubesti, surioara.
Am ras amandoi, dupa care sora mea spuse :
-Mereu impreuna? -Mereu!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Yo,minna ! Ce faceti ? Sper ca bine.Eu am revenit cu un nou capitol,scurt,dar na.Lenea.Ce pot zice ? Ok,as vrea sa va anunt ca nu mai e mult si aceasta carte va lua sfarsit.Cine stie ? Poate o voi finaliza zilele astea,vad eu.Ei,cam atat.Va salut ! ^^
