Call Me Mommy

10

Ne indepartam unul de celalalt cand aerul devine inexistent in plamanii nostrii, stand pur si simplu, cu buzele umflate si obrajii rosii, cu ochii mari si plini cu sentimente.

          -Imi este greu sa ma gandesc la ce tocmai s-a intamplat. Rasuflu neincetand sa ma pierd in ochii sai, scalzandu-mi corpul in caldura pe care el mi-o ofera.

           -Atunci nu mai gandii. Ochii lui imi mangaie pielea si nu pot sa ma decid daca imi place la nebunie sau sa ma simt mai rusinata decat am fost vreodata in viata mea.

           -Lucrezi azi? Ma intreaba apucand o suvita din parul meu si rasucind-o intre degete, inca stand amandoi in acea pozitie agonizanta. Speram sa fie putin mai tandru, mai mult timp, nu sa ma intrebe daca lucrez sau nou.

          -Nu...

          -Perfect! Zambeste in coltul gurii, gropita aia o sa-mi fie groapa mortii, trecandu-si lent nasul peste obrazul meu, sarutand fiecare particica pana la gat, lingand si sugand partea stanga a gatului.

Un fior imi strafulgera stomacul, unul oarecum placut, un geamat mi-a scapat printre buze simtind pe piele zambetul sau. Buzele lui zabovesc pe gatul meu, capul sau gasindu-si loc in scorbura dintre umar si gat. Ma intreb unde a plecat micul si inocentul meu Harry, dar nu ma plang de acest Harry mai increzator.

          -Ar trebui sa mergem sa mancam. Soptesc simtind cum inima mea ii da un pumn creierul meu pentru acest gand rostit.

Harry si-a ridicat usor capul, zambindu-mi, fiind pregatit pentru a se ridica de pe mine, dar un impuls ciudat mi-a facut mana sa se infasoare intre onduleurile sale si sa-l traga inapoi pe mine.

         -Ar trebui facute multe lucruri, dar de multe ori nu ajungem sa le indeplinim. Mormai trecandu-mi o mana printre carliontii sai, iar cu cealalta mangaindu-i spatele.

           -Ar trebui sa te sarut? Intreaba privindu-ma in ochi cu o caldura specifica lui, cu un zambet calm si linistitor, iar eu cred ca am sa lesin saca se mai uita de multe ori la mine in acest mod.

           -Gresit. Soptesc apropiindu-mi capul mai mult de al sau.

           -O sa te sarut. Zambesc dandu-i carliontii de fata.

            -Corect. Buzele sale se zdrobesc de ale mele, mainile sale mutandu-se pe soldurile mele, ridicandu-ne pe amandoi picioarele mele ajungand sa se incolaceasca in jurul taliei lui.

Corpurile noastre ajung inafara patului, Harry transportandu-ne pe amandoi afara din camera, buzele noastre inca lipite unele de altele.

        -Nu stiam ca micul meu Harry e asa puternic. Chicotesc cand el isi freaca nasul de gatul meu, scapand un geamat cand rasufla aerul cald, asta facandu-l pe el sa rada.

          -Tu ma faci puternic, Mommy. Zambeste sarutandu-ma pe ambii obraji, punandu-ma gentil pe un scan.

Am uitat complet ca ne indreptam undeva, acest undeva fiind bucataria. Harry a inceput sa caute prin rafturi luand cateva oua si sunca pentru a le prejii.

          -Ma ocup de vafe. Ma ridic  facand cativa pasi spre Harry, pentru a fi luat pe sus si pusa inapoi pe scaun.

          -Faci mult prea multe, lasa-ma macar sa-ti pregatesc masa. Imi zambeste sarutandu-mi mainile apoi obrazul.

Ochii mei nu l-au scapat o secunda, inima mea batand ca la maraton, mintea fiindu-mi vraiste.
Inca nu pot sa inteleg ce s-a intamplat. Inca nu pot sa inteleg cat de repede a put sa se intample orice tocmai s-a intamplat. Dar ador ce s-a intamplat.
Mintea mea parca este cufundata in apa la mare adancime si totul se misca cu incetinitorul, iar logica mea este cumva prinsa intre nori, putand sa vad numai corpul lui Harry, putand sa aud numai vocea lui Harry, putand sa simt atingerea lui Harry.
Harry Harry Harry Harry Harry. Numai Harry.
Oare ce mi se intampla? E normal? E normal sa am astfel de sentimente si dorinte pentru baiatul pe care l-am adoptat? Pentru baiatul inocent cu trei ani mai mic ca mine, care a trecut prin atatea? Ma tem sa nu-l ranesc, daca l-as ranii pe el, m-as distruge pe mine insumi. Relatia nostra, adica, tot ce am facut noi, este catalogat drept a ceva, ca o relatie de iubire... Suntem impreuna? Putem fi impreuna daca eu l-am adoptat?

          -Mommy? Imi ridic privirea spre Harry care ma privea intrebator.

           -Da?

            -S-a intam-

Harry a fost intrerupt de un bocanit in usa, uitandu-ne unul la altul impietriti.

           -Deschid eu, stai aici. Spun ridicandu-ma si indreptandu-ma spre usa uitandu-ma in spate pentru a vedea daca Harry ma urmareste.

Am deschis usa, pe aceasta intrand barbatul care imi preseaza viata peste mergine.

          -Unde-mi sunt banii?!

          -Domn-

           -Unde imi sunt banii?! Racneste mai tare, impingandu-ma in perete, auzind vag cum Harry ma striga.

           -Va rog, asteptati, ii aduc imediat! Spun panicat fugind in bucatarie si cotrobaind in dulapul unde sunt medicamentele.

            -Mommy esti bine? Vocea lui Harry era ingrijorata, asta facandu-ma sa ma simt mizerabil.

            -Stai aici. Spun inainte sa parasesc bucataria.

           -Uite. Intind banii omului care ma priveste cu scarba, dar nasul meu ar respinge aceasta privire, dat fiind mirosul dezgustator al barbatului.
Ii numara cu lacomie, trecandu-si degetele slinoase peste fiecare bacnota.

          -Nu sunt toti! Imi vreau banii! Urla apropiindu-se de mine mult prea aproape. Unde. Imi. Sunt. Banii?! Rosteste printre dintii galbeni si rari.

          -E-eu...nu am putut sa...
Balbaiala mi-a fost intrerupte de recnetul sau chiar inainte sa-mi dea un pumn in stomac. M-am aplecat gemand, insa capul mi-a fost prins intre palmele mari ale barbatului, zgaltaindu-l puternic.

          -Tu niciodata nu poti! Urla impingandu-mi capul, dand cu acesta de perete, simtind in ultimele clipe de luciditate alte lovituri si un tipat care mi-a inghetat inima.

Imi pare rau ca am postat asa tarziu. Imi pare rau ca e un capitol asa prost. Imi pare rau ca e un capitol scurt.... imi pare rau.