Call Me Mommy

27

Sentimentul de plenitudine este greu de gasit.
Se te simti impacat cu tot ce ai facut, sa zambesti spunandu-ti ca maine o sa fie ok.
Oftez si sper sa apara un zambet. Oarecum este, dar apare mai mult fortat, o grimasa si nu este a mea.
-Ce zici de vafe? zambeste aratand spre farfuria mea cu paine prajita si unt.
-Nu, mersi, apreciez Lou, dar inceteaza, in stadiul asta plec de la tine cu 2 kg in plus, surad privind farfuria din fata mea, apetitul disparandu-mi cu fiecare secunda.
-Dar... fresh de mere? Adica.. cat de fresh poate sa fie un suc cumparat acum o saptamana... mormaie indreptandu-se spre frigider
-Imi ajunge cel de portocale, mersi, zambesc luand o muscatura din paine.
-Ok uhm.. poate-
-Louis, inceteaza, nu pot sa mananc, spun oftand, inghitind cu greu.
Se aseaza langa mine, luand o gura din cafeaua lui, batand un ritm alert cu degetele, pe suprafata tare a mesei.
Privesc ceasca, apoi ma uit spre el.
-Pot sa-
-Nup, spune direct, luand alta gura din cafea.
-Dar...
-Nup, repeta, dandu-mi o privire ingamfata.
-Foarte matur, pufnesc dandu-mi ochii peste cap, rontaind din painea mea prajita.
-Oh nu-mi spune mie despre maturitate, mormaie copiindu-mi gestul si dandu-si ochii peste cap.
Ma axez sa-mi termin cele doua felii din farfurie si fresh-ul de portocale, iar Louis pare ca scrie o intreaga piesa, batand cu zvac in masa.
-Ar trebui sa-i suni pe baieti, mormaie aruncandu-mi o privire rapida.
-I-am spus lui Zayn ca raman peste noapte, mormai sorbind din pahar.
-Am auzit doar un bufnet si "Ce"-ul lui Liam din fundal, spune dandu-si ochii peste cap.
-O sa faci o intindere daca continui tot asa, spun abtinandu-ma sa nu-mi dau si eu ochii peste cap.
-Grija ta este magulitoare! spune cu o mana pe piept. Unde vrei sa te duc? intreaba luandu-mi farfuria din fata dupa ce termin.

-Subtil mod de a ma da afara, surad urmarindu-l cu privirea, lasand vasele in chiuveta si asezandu-se la locul lui.
-Oh te rog, nu-mi spune ca vrei sa ramai... stiu ca nu poti face asta, dar te rog, iesi pe usa de data asta, ma tem ca nu o sa ai o aterizare placuta daca folosesti geamul, spune dandu-mi un zambet larg si fortat.
-Ar trebui sa ai o limita pentru cuvinte, vorbesti prea mult, spun ridicandu-ma si impungandu-i fruntea cu degetul.
Imi repeta cuvintele pe un ton pitigaiat, dar sunt prea ocupata sa spal vasele, ca sa-i ofer si lui atentie. Oare el imi face o demonstratie "Uite asa e sa ai copii"?
-Ma traumatizez, ma faci sa-mi regandesc planurile familiale.. poate nu o sa am copii, glumesc oprind apa si luand un prosop, stergandu-mi mainile umede.
-Harry nu o sa aprecieze, spune pe un ton stiutor.
-De ce spui asta? intreb incruntandu-ma, sprijinindu-ma de blat.
-El vrea copii, se uita la mine cu o privire ciudata, de parca am gresit cu ceva, iar solutia era evidenta, extrem de evidenta.
-Ok? Sunt sigura ca o sa fie un tata bun, murmur, cuvintele stingandu-se incet.
O sa fie un tata excelent.. sper doar sa aiba pe cineva bun alaturi pentru asta.
Imi strang buzele intr-o linie dreapta, adancindu-mi-se incruntatura. Pot sa marturisesc ca nu-mi surade ideea, ca nu o sa fiu eu, dar asta nu o sa schimbe nimic.
Isi da ochii peste cap, oftand dramatic si ridicandu-se de pe scaun.
-Noroc ca esti draguta, spune iesind din bucatarie.
-Ce ar trebui sa insemne asta?! pufnesc punandu-mi mainile in sold.
-Imbraca-te! tipa din alta camera.
Mormai nemultumita, iesind din bucatarie, stringand dupa Louis sa-mi dea hainele, ceea ce el a luat-o ca pe o invitatie sa mi le arunce in fata.

Drumurile sunt destul de curate, numai un strat subtire le mai acopera, dand impresia ca mergi peste o patura plapanda de nori. Trotuarele sunt aproape pustii, pot numara oamenii pe degete. Cat despre magazine, doar cateva supermarket-uri si magazine cu haine, din cate am putut observa. Eram prea ocupata sa-mi vad viata trecand prin fata ochilor.
-Louis incetineste! chitai cand ia o curba, strangandu-mi puternic mana in jurul centurii.
-Stai calma, nu o sa patesti nimic, surade oprind la un semafor. Trebuie sa ma intalnesc cu un vechi prieten, e ok daca te las aici? intreaba facand un semn cu capul spre trotuar.
-Sigur Lou, mersi, spun incercand sa ies din masina inainte sa se faca verde.
-Daca tot esti aici, imi poti lua o placinta cu mere si o gogoasa? O sa vin mai tarziu.
-Dar de ce nu le iei chiar-
Si pleaca mai repede decat l-am vazut vreodata, cu un scartait care ma face sa ma rog ca oriunde s-ar duce, sa ajunga intreg.