Call Me Mommy

20

M-am gandit ca as putea sa inchid televizorul si sa ma prefac ca nu e nimeni acasa, dar oricum nu era pornit. Il aveam pornit? L-am oprit si s-a luat curentul? Oare..mi-au taiat curentul?
Stai. Stai. Stai. Stai. De ce e liniste? Imi las bolul pe masuta din fata canapelei, scruntand incaperea dupa ceva solid, de preferabil lung si care ar putea lasa rani serioasa. 
Apuc florile aproape ofilite din vaza de pe masuta, indreptandu-ma precauta spre usa. Imi lipesc urechea de usa, asteptand orice zgomot care sa ma faca sa cred ca este cineva de partea cealalta. Dar apoi ma retrag ca arsa. Am vazut prea multe filme de actiune pentru a-mi face scenarii ingrozitoare cu mine imprastiata prin casa daca stau prea lipita de usa.
Ma dau intr-o parte, inspirand din greu.
-Cine este? intreb cu o voce surprinzator de calma, poate prea soptita pentru ca nu am auzit niciun sunet.
      -Am spus, cine este? repet, de data asta mai tare.
      -Uite, sunt sigura ca esti in spatele usii si nu o s-o deschid daca nu imi spui cine esti si ce vrei! spun enervata, inghitind in sec cand aud zgomote estompate.
-Oh la dracu.. soptesc, ochii marindu-mi-se pe clanta care se misca frenetic.
Se opreste.
Este intoarsa usor.
Ma dau in spate.
Imi ridic mainile.
Lovesc.
POC.
-Ce dracu?!
....
      -Louis? imi strang buzele dandu-ma cativa pasi in spate.
   -Incercai sa-mi iei capul. De ce incercai sa-mi iei capul? intreaba privind cioburile imprastiate pe jos si locul julit de pe usa unde am nimerit cu vaza.
      -Nu credeam ca o sa ma bucur ca sunt mai scund de inaltime, mormaie dupa cateva clipe de liniste. Ce incercai? Cu cine vorbeai? intreaba aplecandu-se sa adune cioburile, eu lasandu-ma langa el.
     -Uh.. masina? Mai este masina? intreb lungindu-mi gatul, incercand sa vad masina de dupa Louis.
    -Ce masina? Intreaba sucindu-se pentru a se uita si el afara.
     -Eu.. uh.. nimic. Probabil era vecinul, murmur continuand sa adun cioburile, punandu-le intr-o bucata mai mare ramasa din vaza.
    -E pacat totusi.. mai ai o vaza? intreaba ridicandu-se si luandu-mi cioburile din mana, ducandu-se spre bucatarie pentru a le arunca.
      -Eu ma bucur ca nu ti-am spart capul, dar cred ca mai este una.. adica nu, nu mai am niciuna, spun incruntandu-ma usor.
     -Uhm.. ok.. atunci in ce o sa pui florile? intreaba iesind afara si intorcandu-se cu un buchet.
      -Mi-ai luat flori? intreb ridicandu-mi o spranceana, privind lalelele galbene.
       -Uhm.. nu, erau pe veranda cand am venit, spune incruntandu-se lasand buchetul in jos.
    -Eu... nu stiu cine mi-ar putea lasa flori, murmur luandu-i buchetul din mana. Are un biletel! chitai prinzand mica foaie cartonata si intorcand-o. Ah este... numele florariei cred. Honey.
    -Oricum.. cum te simti? intreaba luand cu grija florile din mainile mele.
Imi strang buzele privind in continuare lalelele, pana le duce in bucatarie.

Nu am mai primit flori pana acum. Ultima data a fost acum 4 ani, cand Harry mi-a dat un trandafir. Cred ca alte fete s-ar bucura sa primeasca flori, dar pe mine ma inspaimanta. Inchid usa de la intrare, incruntandu-ma usor.
    -Cum ai deschis usa? Era incuiata, spun trecandu-mi degetele peste clanta.
      -Cheia de rezerva, spune oprindu-se in loc, privindu-ma ciudat cateva secunde, intorcandu-si capul spre televizor?
   -Ce zici sa ne uitam la cateva filme? intreaba asezandu-se pe canapea.

Cheia de rezerva? Am si uitat ca avem una.
Aprob asezandu-ma langa el, lasandu-l sa aleaga filmul, fiind o liniste ciudata intre noi, Louis adresandu-mi din cand in cand cate o intrebare.
-Si...Craciunul este peste cat? 2 saptamani? O saptamana si cateva zile? intreaba jucandu-se cu telecomanda.
   -Uhm, da, sambata, ai planuri? intreb privind cum intoarce obiectul din mainile lui.
  -Nu sunt sigur, astept raspunsul unui prieten, raspunde oprindu-si actiunile. Tu?
-Nu, nu-mi place Craciunul, spun intorcandu-mi capul spre televizor.
Se lasa din nou linistea intre noi si de data asta nimeni nu mai incearca sa o intrerupa. Eu simteam cum alunec inapoi in gandurile mele, iar Louis parea ca face la fel, filmul derula si fara atentia noastra.
Incerc sa imping sentimentul de neliniste undeva in spatele mintii, dar il puteam simtii in tot corpul, iar lalelele din bucatarie nu ma ajutau sa-mi iau gandul.