Call Me Mommy

26

Diminetile in care te trezesti cu o veselie nefondata sunt ceva rar.
De asta m-am mirat cand m-am trezit cu un sentiment de pace in tot corpul.
Dar bineinteles, nu a durat mult.
Unul dintre cele mai groaznice lucruri, sa te trezesti bine dispus si imediat ce iti aduci aminte unde te aflii si cine esti, primesti un pumn in stomac.
Te rasucesti, afundandu-ti fata in perne si incerci sa adormi la loc, sa te trezesti din nou si sa uiti de griji.
Ar fi frumos daca as putea alege ce sa uit, ce sa simt, dar ar fi prea multa putere, banuiesc.
Ma dau jos din pot cu o repeziciune de care sunt surprinsa, ma imbrac si sunt pregatita sa ies, cand, intr-un impuls nefiresc si idiot, inchid usa. Ma intorc cu spatele spre ea si fac marea alegere de a iesii pe geam.
Pentru o secunda am fost tentata sa ma plesnesc, era ingrozitor de mare zapada.
Acum sa fim sinceri, cand faci o prostie nu poti sa faci doar una, s-ar simtii singuratica prima. Intentia mea era sa ma trezesc si apoi sa intru in casa, dar urmatoarea mea intentie ma face sa ma indrept spre strada. Imi adusesem brusc aminte de ciocolata bunicii si cat de mult imi lipseste.
Deci, normal, voiam bezele.
Bunica punea bezele in ciocolata.
De aceea am sarit pe geam si am plecat la magazin prim zapada de 1 metru. Vreau bezele.
Altii pot cauta dupa logica, eu n-am timp.

Ma jucam cum aburii pe care ii scoteam pe gura si nas, privindu-i cum se formeaza si dispar. Degetele imi erau stranse in pumni, tragand de mabecile bluzei. Ajusesem dupa cateva minute sa fiu pierduta in lumea mea de aburi. Puteam fi rapita si as fi realizat numai in momentul in care aburii ar fi disparut.
Ma opresc la un semafor, alocand o secunda sa-mi multumesc ca o parte din creier e inca treaza si n-o sa mor calcata de masini.
Observ cu coada ochiului cum se opresc masinile in stanga mea, lasandu-ma sa trec strada. Dupa ce ajung pe partea cealalta si-mi continui drumul, un scartait de cauciucuri da tonul fanfarei de clanxoane, eu intorcandu-ma si fiind martora la o intoarcere ilegala.
Idioti.
Imi continui drumul, observad dupa cateva secunde ca sunt flancata, in stanga am cladiri, iar in dreapta o masina neagra. Ma opresc intorcandu-mi capul spre madina, geamul acesteia coborand.
Cum spuneam, idiot.
Intentionam sa intru in magazinul de langa mine, dar imediat ce m-am intorc mi-am dat seama ca e inchis. Asa cum ar trebui sa fie toate magazinele.
-Fir-ar sa fie, mormai strangandu-mi mainile in jurul meu.
-Serios? Chiar stai cu spatele la mine? vocea pitigaiata nu mai era simpatica, devenise enervanta.
Sunetul portierei care se deschide parca apasa un buton in interiorul meu, facandu-ma sa ma intorc de unde am venit.
-Hei, stai! Nu poti sa nu vorbesti cu mine, imi trag mana cand simt tentativa esuata de a-mi prinde incheietura, intorcandu-ma enervata.
-Ce-i? spun pe un ton imbufnat, privindu-l incruntata.
  -Uhm..uh.. ce faci? intreaba frecandu-si palmele intre ele. NU STAI! striga cand imi observa intentia de a pleca.
Ma intorc din nou spre el, mai tafnoasa decat inainte daca e posibil.
  -Uite uhm.. spune unde vrei sa mergi si te duc eu..uhm.. vreau doar sa iti explic.
Imi strang mai mult bratele in jurul meu, privindu-l neincrezatoare, apoi spre masina.
-Vreau bezele, mormai trecandu-mi limba peste buze.
-Bezele? Esti in perioada aia-.. nu conteaza, nu conteaza, urca, isi ridica mainile in semn de aparare cand ii arunc o privire urata.
Trec prin spatele masinii si urc in fata, oftand usor, cufundandu-ma in caldurea ei.
Louis urca si el si porneste masina.
  -Nu conduci cu mine in masina cum ai facut la semafor, ii spun intorcandu-mi capul spre geam
   -Voiam sa vorbesc cu tine.. oii fetele nu mai pot fii multumite nici cum, spune dar eu nu-i raspund. Ok, bine, o sa conduc cum trebuie.
Privesc cum trece pe langa cladiri, conducand cu atentie, asa cum a promis.
-Uite Sky...vreau sa-mi cer iertare, incepe cu o voce usoara, doar am vrut sa-mi ajut vechiul prieten, imi las fruntea sa se lupeasca de geam.
    -Am fost putin sceptic cand Harry mi-a spus de planul lui in tura mea de noapte, ma speriasem de moarte, credeam ca-i un psihopat, surade facandu-ma sa-mi intorc capul spre, incruntandu-ma.
   -Am fost tentat sa sun la politie, dupa felul in care s-a purtat la cafenea cand ne-am intalnit a doua ora.. ahh stiam ca-l mai vazusem. Era el! Memoria, scumpa mea, nu ma lasa niciodata, intoarce volanul luand-o pe o strada pe care nu am trecut asa des.
-Mi-a explicat ce voia de la tine, i-am spus ca daca s-a transformat in criminal sau ceva, o sa sun la politie, dar e acelasi urias cu fata de broasca, surade oprind la un semafor.
-Oricum, mi-a spus sa am grija de tine, chiar daca m-a amenintat la inceput ca daca iti fac ceva rau, imi rupe oasele, spune dandu-si ochii peste cap. Da, n-am inteles, eu sa stau cu ochii pe tine, iar el pe mine, semaforul se face verde, masina pornind cu un scartait.
-Scuze.. cum spuneam, eu chiar voiam sa fim prieteni, dar a intervenit Harry si oricum cred ca era acelasi lucru, ma uit la el confuza, inclinandu-mi capul.
    -Ce vreau sa zic e, nu m-am prefacut ca iti sunt prieten, m-am bucurat de timpul petrecut impreuna... sper sa ma ierti ca am ascuns lucruri de tine. Mi-am imaginat ca fac parte dintr-o poveste frumoasa, cum sa stau degeaba?! M-am simtit cand in cartile siropoase cu vampiri, surade oprind masina.
-Asta nu-i magazin, mormai privind cladirea inalta.
-Stiu, dar am bezele, spune pe o voce mieroasa iesind din masina.
Tocmai.. am fost atrasa intr-o masina si in casa unui tip pentru... bezele?
Cel putin sa o fac pana la capat.