Call Me Mommy

24

Tremur incontrolabil si tot ce reusesc sa gandesc este ca nu este de la frig. De fapt, tremur? Imi e frica sa ma misc si deja stam in pozitia asta de 2 minute cred. Stiu sigur ca aud sunete infundate de plans, dar nu cred ca sunt ale mele. Pe ale mele le simt, dar nu sunt capabila sa aud. Ne agatam unul de celalalt, nelasand loc nici pentru un ac intre noi. Simt cum manifestarea noastra fizica se linisteste, dar in interior, cel putin pentru mine, freamatul este veritabil si viu.
Ii strang talia intr-un moment in care voiam sa-i dau drumul, dar curajul si nerabdarea pe care credeam ca le aveam, s-au pierdut undeva si nu stiu daca le pot gasii.
Ii simt degetul mare mangaindu-mi usor spatele. Poate imi imparte pierderea.
  -Imi e frica sa-ti dau drumul, spun cu un sughit. 
-Si mie, surade tragandu-si nasul.
Dar nimic altceva nu se intampla si daca as fi un spectator la scena asta, as rade, dar acum sunt preocupata de vartejul pe care-l simt.
Ma indepartez putin, el dandu-mi reticent spatiul pe care-l cer.
Nu indraznesc sa-mi ridic privirea. Vreau sa-mi ridic privirea.
Imi ridic privirea.
  -Oh Doamne... soptesc intinzandu-mi mana spre fata lui, dar lasand-o inapoi sa cada pe langa corp.
Ii privesc miscarea cu atentie, docilitatea cu care-mi ia mana si mi-o aseaza pe obrazul lui, adauga un surplus de caldura. As putea topii zapada dintr-un cartier intreg chiar acum.
-Vreau sa te intreb at-
-Am atat de multe-
Si linistea cade din nou.
Privirea imi cade de pe fata lui, coborandu-i pe corp. Era normal sa se fi dezvoltat in 4 ani, dar... asta-i nedrept. Cand a plecat era mai plapand, acum si sub haine largi se poate observa ca este solid. Avea parul un adevarat mop ciufulit, iar acum este mai lung si aranjat cu o grija pe care nu o avea inainte. Era mai scund, fruntea ii ajungea in dreptul buzelor mele, iar acum...
Fac un pas mic, lipindu-ma din nou de el. Iar acum rolurile s-au inversat.
Isi lipeste buzele de fruntea mea, inconjurandu-mi talia cu bratele.
Imi strang ochii incercand sa nu plang, dar lacrimile sunt hotarate sa-si urmeze cursul.
   -Esti frumoasa, sopteste facandu-ma sa pufnesc, lovindu-mi fruntea de umarul lui. Scuze, imi facusem un plan, dar m-ai facut sa uit tot, surade. Nu sunt bun la improvizatii.
-Stiu, am gasit un burete in lasagna, spun zambind vag la amintire.
-Ai venit cu 1 ora mai devreme, surade scuturandu-si capul. Nu pot sa cred ca iti aduci aminte.
-Am avut 4 ani la dispozitie sa ma gandesc, spun departandu-ma usor de el.
Se uita in ochii mei, transmintandu-mi ceva ce nu inteleg, ceva ce numai cuvintele l-ar putea explica sau cel putin asa cred.
-Hai sa ne asezam, murmura luandu-mi mana intr-a lui si conducandu-ma spre o canapea.
Ma impinge usor jos cand observa ca sunt prea pierduta pentru a reactiona, asezandu-se aproape de mine.
 -Am incercat, spune facandu-ma confuza, ridicandu-se, o stare de panica cuprinzandu-mi corpul. O sa continui sa incerc, sopteste intinzandu-mi un carnetel, carnetelul meu.
-De unde il ai? intreb apucandu-l cu grija si rasfoindu-l pana la ultima pagina.
Unele cuvinte erau subliniate, alte cuvinte erau noi, scrise alungit, cumva grabit, dar aranjate, inghesuite langa ale mele. Ultima pagina scrisa de mine nu mai este ultima, urmeaza acelasi scris sub forma de notite, scrilejituri, mesaje poetice.
-Am continuat sa scriu, imparteam carnetelul, uhm..
Incepuse curajos, ca si cum avea tot dreptul sa imparta din nou cu mine ceva, dupa atata timp, dar, mereu va fi Harry, chiar si dupa aceasta schimbare. Termina in ezitare, ceva familiar.
-Nu am schimbat nimic in camera ta, spun aruncandu-i o privire cu subinteles. Impartim tot, inca esti Harry al meu.
Zambeste, gropitele se vad vag, interiorul meu tresarind cand ii simt mangaierea asupra mainii mele.
-Sunt fericit sa te vad Sky.
Nu stiu la ce ma asteptam, dar nu pot oprii impactul numelui meu rostit de el.
Obisnuia sa-mi spuna altfel.
Ultima data cand am vorbit nu se oprea sa-mi spuna in acel fel.
Dupa 4 ani, se intoarce.
Nu mai e doar un baietel.
Acum imi spune pe nume.
De ce ma simt tradata? Timpul mi-a luat ce am avut si ce am iubit.
-Sa te ating, murmura strangandu-mi mana in a lui.
Turnura de 180 de grade.
-Eu.. adica si eu, spun aruncandu-mi bratele de dupa gatul lui. O sa ramai? intreb fara sa-i dau drumul, fiindu-mi frica de raspuns.
Pieptul ii vibreaza si isi ia cateva momente inainte sa-mi raspunda.
-Atata timp cat pot ramane cu tine, murmura, simtandu-i zambetul pe pielea umarului.
Il strang mai tare, apoi ma indepartez inclinandu-mi capul.
     -Unde alt undeva ai putea sta, cretule, surad fericita facandu-l sa rada, strangandu-ma din noua in brate.
-Ti-au placut florile? intreba privindu-ma cu o fata nerabdatoare.
  -Tu le-ai trimis? Baietii au crezut initial ca este un criminal, spun ochii cazandu-mi pe trandafirii galbeni de pe masa.
  -Nu te-ai prins? Ti-am lasat mesaje, la fel cum faceam inainte.
Ma uit ciudat la el, trecandu-mi o mana peste fata.
-Ai uitat, murmura zambind slab. Am crezut ca Louis doar glumeste, surade scuturandu-si capul.
-Louis? fata mi se intuneca, intorcandu-mi privirea spre usa la auzul clinchetului.
-O s-o leg de pat, jur, stai doar sa-
-SKY! Chitaitul lui Zayn intrerupe amenintarea lui Liam.
Ma ridic repede, luandu-l in brate cand se zdrobeste de mine.
  -O sa-ti dau o bratara cu clopotei, e mai practic decat propunerea lui Liam, spune Zayn aruncandu-i o privire iubitului lui.
Rasul lui Niall umple incaperea, urmat de comentariul "Te-ai ars!"
Liam pune plasa pe care o tinea in mana pe cea mai apropiata masa, luandu-si timp sa-si scuture haina.
-De ce cad eu la mijloc? Parca as fi parintele rau.
-Zayn, taticul tau e prea serios, rade Niall, aruncandu-si o mana dupa umerii mei.
-Am crezut ca stati acasa, spun aplecandu-ma putin sub greutatea lui.
  -E Craciunul, nu poate fi Craciunul fara tine, spune Niall intr-un ton indignat.
-Pot confirma asta, aud vocea lui Harry, toti intorcandu-se spre el.
  -Sa fiu al dracu, intrerupe Niall linistea.
Liam si Zayn par ca si cum ar trece prin toata memoria, incercand sa-si dea seama de unde il cunosc pe baiatul din fata lor, Niall pare ca s-a prins.
-Baieti, el este Harry, ochii lor se maresc, cazand instantaneu pe mine. Ei sunt Niall, Liam si Zayn.
Imi strang buzele privind intre ei, masurandu-se din priviri, de parca urmeaza sa se lupte.
Liam se apropie de Harry, fiind pregatita sa vad o strangere ciudata de mana. Mana i se ridica mai sus. Ochii mi se maresc. In acelasi moment in care palma lui Liam se lipeste de Harry, numele lui imi scapa intr-un tipat ragusit printre buze.
Fac un pas mare spre ei, oprindu-ma si ducandu-mi mainile la gura.
  -Esti ok? intreaba Liam, despartindu-se din imbratisarea cu Harry.
-CINE se imbratiseaza asa?! chitai trecandu-mi o mana prin par. Credeam ca o sa-l lovesti, murmur oftand.
-M-ai transa daca as face asta, spune dandu-si ochii peste cap. Serios? se uita spre mine si baieti, ridicandu-si o spranceana. Sunt singurul cu o primire calduroasa?
Zayn se misca ca ars din locul lui, dandu-i o imbratisare specifica baietilor, dar Niall nu se misca din loc.
Il studiaza, trecandu-si ochii peste fiecare detaliu al fetei si corpului.
-Niall, te rog.. murmur punandu-mi mana pe umarul lui.
-Am curiozitatile mele, murmura zambindu-mi slab.
  -Ma bucur sa te vad Harry, se pare ca tu ne-ai gasit inainte, spune oferindu-i mana.
-Uhm, imi pare bine sa va cunosc pe toti, spune zambind, aruncandu-mi din cand in cand cate o privire.
  -Cu ce ati venit aici? Poate reusim sa ne intoarcem, propun aruncandu-mi privirea afara.
-Proasta idee, este incredibil de frig, imi intorc privirea la auzul vocii subtiri, fata blonda de mai devreme iesind din separeul din spate.
-Taylor, Harry ii zambeste ridicandu-si mana si punand-o pe spatele ei, frecandu-l usor.
Ei bine...
-De fapt, am adus mancare, spune Liam facand semn spre plasa de pe masa. Prea multe excursii pe viscol, continua uitandu-se la mine.
Imi dau ochii peste cap, indreptandu-mi atentia inapoi pe Harry.
-Este ok daca-
-Normal, raspunde inainte sa-mi termin propozitia. Eu si Taylor o sa luam cate ceva din spate pentru masa, spune zambindu-mi, lasandu-ma cu un gol in stomac.
Ma intorc fara vreun cuvant, aranjand masa cu cele aduse de baieti, fiind uimita ca s-au putut abtine. Sau cel putin Niall.
Harry si Taylor aduc cateva farfurii si ustensile, plus mancare.
Ne asezam la masa, iar discutiile despre lucruri neimportante incep.
Este multa zarva. Zayn si Liam stau cu mainile impreunste sub masa, imi pot da seama. Taylor si Niall vorbesc cel mai aprins, invartind mancarea peste tot. Ii privesc pierduta.
Nu asa imi imaginasem Craciunul anul asta.
Imi intorc privirea spre Harry cand ii simt mana pe genunchiul meu.
-Craciun fericit, Sky, murmura zambindu-mi cald.
-Acum este, soptesc punandu-mi mana peste a lui, strangand-o usor.

***
Se putea mai bine, sunt cam dezamagita si nemultumita de cum am descris intalnirea, nu am avut idei.