Tremuratul incontrolabil, care te face sa crezi ca oasele se misca si ca nu ai mare control supra propriului tau corp, plus senzatia de plutire intensificata si incurcata cu sentimentul ca esti un turtur uman, asta imi aduc aminte.
Reactia este aceeasi ca atunci cand te trezesti in mijlocul noptii si esti complet derutat, stai intr-o pozitie ciudata in pat si nu-ti poti da seama cum esti pozitionat in camera sau daca macar mai esti in camera ta.
Mi-am antrenat creierul sa aiba un raspuns automant in astfel de cazuri: Calmeaza-te. Esti in camera ta, in pat, asezata pe latimea patului, picioarele iti sunt atarnate. In fata ta este geamul acoperit de draperii, iar in dreapta este usa de la baie. Calmeaza-te.
Ei bine, sunt dezamagita de anii de antrenament.
Nu am picioarele atarnate.
Cred ca simt pernele atingandu-mi picioarele.
E un intuneric cosmic in incapere si indiferent cat de mult m-as chinui, nu vad nicio usa.
Inspir adanc, strangand paturile de sub mine in pumni si impingandu-ma cu bratele, aruncand o privire mai buna in jur. Ochii mi se acomodeaza, dar este inca dificil sa disting lucrurile. Picioarele imi tremura cand ating podeaua rece, purtandu-ma spre mica, subtirica, "umbra alba", care pluteste pe perete, tragand draperiile cu un sunet de toba in urechi.
Privelistea nu imi e cunoscuta, nu recunosc strada sau magazinele, dar probabil pentru ca inca sunt somnoroasa. Asta trebuie sa fie.
Imi intorc atentia asupra camerei si imi dau seama de ce imi era asa greu sa disting mobilierul.
Atat de multe culori inchise. Parca ar fi o camera a depresiei.
Memorez fugitiv ceea ce vad, usa din fata mea atragandu-ma spre explorare.
O deschid incet, rugandu-ma sa nu faca vreun zgomot. Holul lung din dreapta pare linistit, nu se aud zgomote din nicio camera.
Pasesc cu atentie in directia opusa, intrand intr-o camera de zi, destul de spatioasa pentru un apartament, chiar mai mare decat a mea.
Tresar cand aud un suierat.
Muschii mi se contracta, privind speriata spre locul de unde vine sunetul. Picioarele ma poarta fara voia mea spre o alta incapere. Bucataria.
-Sfinte! privesc derutata aragazul, nestiind cum sa-l opresc. Imbecili, am putea arde de vii, mormai suparata mutand ibricul de pe aragaz, umbland la butoane pana reusesc sa-l opresc.
Asta dupa ce pornesc altele doua..
Ma stramb la modelul futurist, gandindu-ma cat de invechita par acum.
Plat si tot felul de butoane, nu se mai fac ca pe vremuri.
-Putem lua unul si pn-ahhh
Imi maresc ochii scancind impreuna cu bietul baiat care este la podea.
-Imi pare asa rau! spun panicata lasandu-ma la nivelul lui, dandu-i firele de par de pe fata.
-Tu chiar stii sa..ah.. dai, mormaie strangandu-si picioarele la piept. Drace ce doare!
-M-am speriat! N-am auzit cand ai intrat si ti-ai pus mainile pe mine si.. si..
-Hei, e ok Sky, murmura zambindu-mi putin stramb. Ajuta-ma sa ma ridic.
-Da! Sigur, imediat, cum sa nu, bolborosesc ridicandu-ma rapid si oferindu-mi sprijinul, ridicandu-l incet si pe el.
Ma uit ingrijorata la el, dar sunt orbita imediat de pieptul sau, simtindu-i imbratisarea calda pana in varfurile degetelor de la picioare.
-Buna, murmura dezlipindu-se putin de mine.
Avea un zambet lenes si dragalas, iar ochii ii sclipeau neincetat.
-Buna, rasuflu prinsa in vraja lui.
M-ar putea lua pe sus si duce la capatul celalalt al pamantului si nu mi-as da seama.
Asta imi aduce aminte..
-Unde suntem? intreb incruntandu-ma usor, privind spre ibricul cu apa fierbinte.
-Tu ai pus ala pe foc? E periculos sa lasi un f-
Buzele lui asupra mea starnesc linistea in incapere. Delicatetea cu care sta lipit de mine si ma atinge, mi-ar putea lua suflarea si da viata in acelasi timp.
Se dezlipeste usor, zambindu-mi gigasi.
-Acesta este apartamentul meu, iar tu, n-ai voie sa mai bei vin, surade atingandu-mi nasul cu degetul sau aratator. Cat despre foc, cum spui tu mommy, surade facandu-mi fata, si tot corpul de fapt, sa ia foc.
-Eu-eu..uh..eu...da? mintal imi dau o palma.
Imi intorc privirea rusinata, urechile perceptand sunetul superb al rasului sau, facandu-ma sa-mi ingrop fata in pieptul sau. Continua sa rada, pieptul vibrandu-i, eu zambind ca o idioata. Pot trai cu asta.
Mi-a spus mommy.
Sfinte.. mi-a spus mommy!
Chitai intern in momentul asta!
Si sunt apartamentul lui! Inseamna ca ii este bine, este un apartament frumos si spatios. Nu pot sa cred ca nu-mi aduc aminte cum am ajuns aici. Trebuie sa fiu atenta la plecare pentru a-l putea vizita.
Si parca ca un clopotel, am auzit un Ding.
-Stai noi... am.., imi ridic privirea, asteptand un raspuns, dar intalnesc doar o expresie confuza.
O expresie confuza atat de draguta.
-Noi am...imi ridic sprancenele, clatinand din cap.
-Noi am..ce? intreaba incruntandu-se.
-Stii tu! Noi am facut... mormai strangandu-mi buzele.
Cateva secunde trec, privindu-ma in continuare derutat.
Realizarea il loveste, marindu-si considerabil ochii. Isi lasa capul pe spate, pieptul vibrandu-i puternic, bucataria fiind umpluta de rasul lui.
Imi place rasul lui.
Dar de ce rade?
Ma incrunt lasandu-mi mainile pe langa corp, el tinandu-ma in continuare.
-De ce razi? pufnesc cu o voce mica.
Surade inclinandu-si capul, oprindu-se totusi cand imi observa starea.
-Hei nu radeam de tine! Sau de idee.. care.. uh...e.. adica... Am 20, te-ai astepta sa fiu plin de hormoni iar gandul sa-mi stea doar la sex, surade prinzandu-mi mainile si asezandu-le pe soldurile lui.
-Gandul meu e doar la tine, sopreste pe un ton incet, facandu-ma sa-mi ridic o spranceana.
-Nu! Nu vreau sa zic ca nu esti atractiva! isi mareste ochii prinzandu-mi bratele. Voiam sa fiu dragut si-.. adica n-am zis-o din politete! Chiar ma gandesc la tine! Uneori chiar foarte mult...enorm de mult...Dar ma gandesc si la sex, pentru ca sunt baiat si.. si n-am vrut sa zic ca nu ma gandesc si la tine si la sex in acelasi timp pentru ca Dumnezeu stie cat de mult...stai, nu, nu a iesit bine...
Nu am putut sa mai rezist. Ingrijorarea si faptul ca se tot balbaia, ridicand si scazand tonalitatea vocii, m-au facut sa izbucnesc in ras.
Eram in punctul in care stateam aplecata cu o mana pe burta si una prinsa de a lui, incercand sa-mi mentin echilibrul. Am distins un alt sunet, rasul lui.
Am continuat asa amandoi cateva minute.
Oprindu-ne, uitandu-ne unul la celalalt si izbucnind din nou in ras.
CITEȘTI
Call Me Mommy
FanfictionMa simteam ciudat sa-mi zica "mami", in timp ce ma saruta cu pofta... Ciudat de bine. *** Sau o lume in care tanarul Harry crede ca nimic nu-i mai rau decat sa fii batjocorit si orfan, pana o vede pe cea care l-a salvat in ghiarele agresiunii fizice...