Uneori instinctul nu te ajuta la absolut nimic. Parca cineva ar pune un văl negru peste el și l-ar lăsa in întuneric, lăsându-te sa te ghidezi după altceva. Nu după văz, auz, miros sau simțuri. Nu. Ceva mai mult decât ai crede. Ceva ce exista in noi de când ne naștem și pana murim și nu este vorba de sentiment, dacă la asta te gândeai. Sentimentul este la fel ca instinctul, este acoperit de întuneric și totuși poți sa știi ce vrei. Mai știi acele desene animate in care protagonistul voia sa ajungă cât mai sus bazându-se pe ceva înnăscut, dar care totuși era special? Spre exemplu, dacă nu știi la ce mă refer, îți mai aduci aminte de Shaman King sau Regele Șaman, așa cum era tradus in acea perioada când încă se mai difuza pe posturile de desene animate? Ei bine, atunci știi ca Yoh, protagonistul, folosea acel spirit. Ei bine, noi nu putem vedea spirite și nu putem face ceea ce făcea el, însă le putem percepe. Fiecare dintre noi îl are și aici nu mă refer la suflet. In cultura chinezeasca se vorbește despre chakră, nu acea chakră întâlnită in Naruto, nu, ci aceea ce se găsește strategic in noi, având 7 puncte majore.
In momentul in care întâlnești pe cineva care are aceleași vibrații ca tine, poți sa susții o conversatie, dusa la un alt nivel. Iar la acest nivel nu mai avem nevoie de sentimente, de simțuri sau de instinct. Ne lăsam ghidați doar de aceste vibrații. Un sentiment greu de perceput pentru unii, cărora li se pare o aberație și care, in conceptul lor, nu exista acest tip de conversatie. Este o senzație care nu se poate explica, însă cei ce știu despre existența ei nu au nevoie de a explica ceea ce ar vrea sa spună, pur și simplu o fac.
