Legile Seducției ( în curs de editare )

Capitolul 5 - Si m-am intors...

Aryana pov

Trecuse ceva timp de cand evadasem. Am inceput sa le raspund fetelor la telefoane. In prezent vorbeam cu Mia.

- Deci? Au renuntat la ideea aia tampita? O intreb eu.

- Nu. Continua pregatirile. Si nici nu cred ca vor renunta.

- Atunci o sa ramana fara mireasa. Fraito ce zice? Intreb eu curioasa.

Desenam din nou. Devenise un hobby. De cand venisem aici, umplusem cateva caiete la cat am desenat.

- Da, pai habar nu am ce mai face asta. Nu prea sta pe acasa. Si nici nu stie. Spune ea ganditoare. Incepe sa iasa cu iubita-sa.

- Are asa ceva? O intreb eu socata.

- Aceeasi. Se pare ca ii da mai multa atentie ca deobicei. De ce nu te intorci? Faceti nunta ...

- Nu incepe din nou cu deastea. Sunt satula. Spun eu dandu-mi ochii peste cap.

- Asculta-ma pana la capat. Nu ma mai intrerupe.

- Uimeste-ma...

- Si viata lui Diablo v-a fi un calvar. Nu se va mai putea intalni cu cine vrea. Doar esti sotia lui...este si un benificiu in asta.

- Sti? Nu m-am gandit la asta...pana acum. Esti geniala, stiai? O intreb eu incantata de propunere.

Deja cautam bilet pentru urmatorul bilet spre Chicago.

- Stiu.

- Bine, hai ca mai vorbim...pa. Si i-am inchis telefonul in nas.

Aveam treaba. Zborul era in seara asta. Am inceput sa imi impachetez lucrurile. Vorbisem cu bunica despre asta. Imi spusese sa fac ce simt. Telefonul imi sunase. Era Diablo. O dat Domnul.

- O dat Domnul. Zic eu.

- Nu il mai cauta pe Diablo. Lasa-l in pace. Spune Amalia.

Ii recunoscusem foarte repede vocea.

- Amalia, nu te-am mai auzit demult. Ai face bine sa dispari din viata lui sau o sa ma ocup eu de asta.

- Cine te crezi?

- O sa ai o surpriza foarte mare scumpo...doar asteapta si o sa vezi. I-am inchis telefonul in nas. Aveam un zbor de prins.

Urmatoarele doua zile fusesera foarte obositoare. Azi insa eram odihnita si cu chef de destramat cupluri. Tocmai terminasem de postat pe blog, iar acum sa ma imbrac. Ma aranjez, si urmatoarea oprire, casa Rodriguez. Diablo habar nu ai ce te asteapta. Mi-am luat niste colanti rupti negri, un tricou roz si un sacou alb cu dungi negre, iar in picioare mi-am luar niste botine negre cu tinte, dupa care am pornit spre casa lor. Aveam deja totul pus la punct cu Mia.

- Rian! De cand nu te-am mai vazut. Spune ea.

Am mai vorbit asa ca intre fete si m-a invitat in casa. Toata atentia era asupra noastra.

- Ar fi fost dragut daca te-am fi impartit amandoi, dar Diablo, cum nu prea ii pasa...sper ca puteti veni, chiar daca e asa de putin timp. Spun punand plicurile cu invitatile de nunta pe masa.

Diablo pov

Wow...se schimbase mult Aryana. Sau Rian, cum ii spun ceilalti mai nou. Ma holbam la ea ca un nesimtit. Nu ca nu as fi. Da...sa trecem peste. Deodata m-am trezit felicitat de ceilalti. Ceva legat de o nunta. Amalia fierbea de nervi. Am luat o invitatie si era de nunta, iar pe ele erau scrise numele noastre. Al meu si al Aryanei. O omor. Am traso cu mine in bucatarie.

- Te omor. Ii spun eu.

- Asa, in vazul tuturor? Nu m-ai poti astepta putin? Toate astea se auzisera si in sufragerie. Ce o fi in minte prietenilor mei, nici nu vreau sa stiu.

- Ce vrei sa faci?! O intreb rastit.

- Pai trebuie sa recunosc ca nu a trebuit sa fac nimic...toate au venit de la sine.

- Despre ce naiba vorbesti? Tip eu la ea. Eram foarte nervos.

- Pai de ce nu o intrebi pe Briana? Ea stie mai bine. Si eu am aflat acum o luna. Si tu ai fi stiut acum daca ai fi raspuns la telefon, normal.

- Nu mai inventa lucruri. Nici nu mai sunat si nu te cred. Sigur ai pus totul la cale.

- Verificati mobilul creier de molusca.

Mi-am scos telefonul din buzunarul pantalonilor si m-am uitat la agenda. Chiar ma sunase.

- Dar...

- De ce nu o intrebi pe Amalia? Ea sigur stie mai bine. Nu mai fac nimic. Nu vreau sa fac nimic. Pregatestete o sa iti fac viata un calvar. Spune ea plecand din bucatarie.

Am plecat acasa cu baietii, m-am imbatat ca un porc, iar restul e in ceata. Imi aduc aminte doar o imagine cu Rian, iar restul e in intuneric.

A doua zi, cand ma trezesc, simteam ca imi explodeaza capul. Erma in patul meu, in camera mea, acoperit cu o plapuma.

- O dat Domnul. Spune o voce de vipera. Stiam prea bine cine era. Era scorpia cu care am fost blestemat sa imi petrec restul vietii. Rian. Cand ma uit o vad intinsa pe canapea. Purta aceleasi haine ca si ieri.

- Ce cauti in camera mea? O intreb eu ragusit. Am vazut hainele mele puse pe fotoliu.

- Tu ce crezi ?

- De ce sunt dezbracat? Doar nu...

Sa nu fi facut ceva...

- Nici sa nu te gandesti! Spune ea raspicat. Nu am facut nimic. Eu te-am dezbracat dupa ce te-am adunat din club. Vroiai sa dormi imbracat?

-Nu. Spun eu dregandu-mi vocea.

- Ai sforait toata noaptea...nici nu am putut sa dorm. Si... sunt asa de... obosita ...si... mai sunt... si foarte... nervoasa... Spune ea printre cascaturi.

Puse accent pe obosita si nervoasa.

- Ar trebui sa te obisnuiesti, doar o sa fim o familie. Nu asa ai zis tu? O intreb acoperindu-ma mai bine cu plapuma.

- O sa te omor...daca...daca...o ... s..sa..sa-mi... mai faci...nopti albe. Spune ea adormind franta.

Era o scorpie sexy si inofensiva cand dormea, bine si cand era treaza era sexy dar ma enerva tot timpul. Ma tot batea la cap si nu era zi in care sa nu ma enerveze. Normal ca nu o sa recunosc asta in fata ei niciodata. Doar nu eram prost. M-ar omori la modul cel mai dureros, daca ar afla cum ma gandesc la ea cand doarme. O sa profit si eu de orele astea de liniste si o sa ma odihnesc si eu un pic. Am dat sa ma asez la loc, cand POC! Mi-am indreptat privirea spre canapea, cand sa vezi, Rian nu mai era pe ea, era pe langa ea. Tembela. Sa o las sa doarma acolo, sau sa o ridic?