A fost odata ca si a doua si a treia oara. A fost o fata pe nume Ioana Oprea care probabil inca mai este. Si aceasta fata avea un pantof rosu pe care il chema Blue (ironia sortii). Iar acest pantof nu era unul oarecare, ci unul inteligent, care stia sa zica „Paco vrea un biscuite”. De aceea pantoful era mereu plin de alune.
Acum ca am prezentat personajele, sa trecem la actiune.
Intr-o zi, pe cand fata uda casa, pentru ca aceasta sa creasca si sa se transforme intr-un bloc care isi va lua zborul spre apele calde, televizorul ramasese pornit pe o emisiune despre gheata, din cauza careia casa Ioanei lua foc. Noroc ca pantoful iesise la plimbare cu Michael Jackson (nu, nu murise) si nu a fost in casa la momentul incendiului, ca de nu, numai cutia neagra ramanea din el.
Acum ca Ioana nu mai avea unde dormi pentru ca subsolul de la etaj (acolo avea ea sicriul) arsese si el, se gandise ca ar trebui sa doarma la cea mai buna prietena a sa, David. Mama lui David, Tudor Popescu, si tatal ei, Camelia Popescu, fusesera colegi de facultate cu parintii Ioanei. In general Familia Oprea era tinuta in cusca si se faceau experimente pe ea, dar uneori si pe fam Popescu se experimenta, doar ca pe ei nu foloseau uraniu.
- Alo, David, nu mi-a ars casa. Poti sa dormi la mine?
- Sigur. Vino cand vrei tu. Pregatesc mormantul pentru oaspeti.
- OK.
Iar acum Ioana se intreba cu ce sa se imbrace: cenusa galbena, sau cea albastra? Dupa lungi ore de gandire isi puse pantoful pe cap, geanta in picioare (incerca ceva nou si nonconformist) si isi luase si un papagal mort in care sa-si tina machiajul (sangeriu, bineinteles) si pleca acasa la David.
Afara vantul stralucea orbitor, iar zgomotul facut de iarba care creste le zgaria urechile surzilor. Pentru ca David statea la doua case distanta, Ioana fu nevoita sa ia inorogul de la ora cinci, ca sa ajunga la marginea orasului, de unde a incalecat pe-o sa si nu a spus nimica. Ajungand la poarta lui David, Ioana a sunat la pres si si-a sters mainile pe sonerie. Prietena sa a deschis tavanul si a lasat-o sa intre in subsol.
- Vrei sa iti aduc ceva de baut? Intreba David.
- Sigur. As vrea niste pizza.
- Suc de mere sa fie.
- Vezi sa fie natural.
- N-avem decat rece.
- Merge si cu aroma de ciuperci.
- N-auzi ca avem doar rece?
- Bine, bine.
- Ce-i cu cainii?
- Vroiam doar sa fluier.
- Bine. Te iert.
Si au trait fericiti pana la adanci tinereti.
