Într-o lume în care zeii domina, Sakura se simte părăsită, însă Sasuke reușește sa o schimbe. Chiar dacă pentru viitorul celor doi apar diferite obstacole ei înving... sau nu? Citit și veți vedea ^^ multă acțiune și iubire va așteaptă i aceasta lume.
Pleoapele imi sunt grele, iar corpul nu mi-l pot misca, simt cum o greutate ma apasa pe tot corpul. Cu greu imi desc hid ochii, si dau de un par negreu.
-Ce...Sasuke ? reusesc sa spun ragusita.
Corpul meu e lipsit fara puteri, ma aflu intr-o ceata totala, vederea imi este afectata de lumina puternica din camera.
-Sakura ?! spune Sasuke sarind in gatul meu sarutandu-mi obrajii si imbratisandu-ma. Ma bucur asa de mult ca te-ai trezit ! spune cu ochii inlacrimati. Mi-a fost dor de ochii tai si de vocea ta, Sakura ! spune bucuros si usurat lasand o lacrima sa se scurga pe obrazul sau.
-Ce...ce s-a intamplat ? spun derutata.
-Ai fost in coma o luna...spune pe un ton trist.
Coma...Kizashi ! Lupta ! Imi amintesc totul! Am reusit sa il infrang...am castigat razboiul.
-Mi-am amintit! Ce s-a intamplat cu oamenii?
-Sunt bine, regiunea este reconstruita, dar nu in totalitate. Am denumit regiunea, exact cum ti-ai dorit. Spune cald si mandru.
-Konoha...spun zambind. Nu ai uitat acea discutie. Spun afisand un zambet din inima.
-Sakura, trebuie sa propui liderul acestei regiuni. Spune serios.
-Pot sa fac anuntul in seara asta? Spun la fel de serioasa.
-Sigur, am sa chem cateva servitoare sa te ajute sa te imbraci, mergem un pic sa ne plimbam.
A batut la usa si doua fete isi fac aparitia in camera.
-Ajutati-o sa se imbrace. Sakura ma duc sa anunt ca te-ai trezit.
Ii zambesc calduros si dau din cap afirmativ. Cele doua fete scot un kimono rosu precum sangele proaspat si cald a unei taieturi de lama. Una din ele ma ajuta sa ma ridic din pat, imi da jos rochia alba, ramanand goala in fata lor, abia atunci observ anumite cicatrici de pe brate, picioare, unele rani care nu s-au vindecat...
-Sunteti puternica, Sakura-sempai. Spune o servitoare.
-Da,da! Si o curajoasa! Spune cealalta.
-Fetelor...spun si iau kimonoul pe mine...nu doar eu sunt asa, fiecare om are aceste insusiri. Spun si imi leg kimonoul in talie.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Tsunade-sama este la usa. Spune o alta servitoare ce intra in camera.
-Sa vina. Spun si ma asez pe un scaun.
-Sakura! spune bucuroasa.
-Tsunade-sama! Spun zambind, aceasta ma ia in brate si incepe sa imi mangaie parul si incepe sa planga.
-Tsunade...sama...spun si o stranga mai tare in brate.
Rupe imbratisarea si isi sterge lacrimile, spune pe un ton serios peivindu-ma in ochi:
-Sakura, imi pare rau ca iti spun,dar trebuie sa faci o pauza lunga din a mai folosi chakra in tehnici de lupta sau vindecare sau de orice alta natura. Celule tale se refac destul de greu. Kaguya Otustsuki a fost cea care te-a trezit din coma.
-Pauza...cat timp? Spun afectat de ceea ce mi-a spus.
Sa renunt de a ma mai antrena, sa invat tehnici de vindecare...cum pot sa renunt la asa ceva? E ca si cum as renunta la un brat...
-Cel putin un an, sa speram ca doar atat va fi.
-Inteleg...spun trista si dezamagita de mine. Trebuie sa ies afara. Spun si ma ridic de pe scaun parasind camera.
Pe hol Sasuke ma astepta bucuros cu un mic zambet pe buze.
-Saku...
-Ai stiut ?! ma rastesc la el furioasa fara sa il las sa spuna ceva.
-Sakura...
-Te-am intrebat ceva! Tip la el. Ai stiut...nu o sa imi mai pot folosi chakra...tip la el fara sa ma gandesc ca si el suferea.
Nu spune nimic, imi apuca mana si o strange cu putere facandu-ma sa gem de durere, se intoarce si incepe sa mearga, eu urmarindu-l. Ma strange din ce in ce mai tare si ma trage cu putere dupa el.
-Sasuke...ma doare! Spun cu vocea tremuranda.
-Taci! Spune rece si sec.
Nu mai spun nimic, stiu ca am gresit cum m-am comportat cu el...dar el ce are? Ma trezesc aruncata pe un pat, Sasuke ma privea cu ura si spune:
-Stii cat de mult am suferit?! Stii?! Nu stii...de unde atat, pe tine te intereseaza puterea, nu?! Tipa la mine ranindu-ma cu acele vorbe aruncate pe jos. Ai idee ce am simtit cand te-am vazut moarta?! Stii ce am simtit atunci?? Stii ca am fost zi si noapte la capul tau si te-am pazit? Si am vorbit cu tine?! Nu ai idee prin ce am trecut in ultima luna! Asta...tot ce am simtit...totul din vin actiunilor tale! La ce ti-a fost capul cand ai ales acea putere...nu, nu a fost putere, ci sinucidere curata! Urasc...urasc faptul ca m-ai facut sa simt ura, regret, tristete si frica...imi tot puneam iscenare, daca as fi fost langa tine atunci cand ai facut aceaalegere, te-as fi impiedicat, daca as fi fost...spune si se opreste.
Privirea lui era plina de manie, ochii sai chiar imi trimit fiori, lacrimile mele nu mai stau mult si vor iesi.
-Ai idee?! Tipa la mine si se arunca in pat peste trupul meu. Nu...nu stii...spune parca mai calm.
Nu indrasnesc sa spun ceva, are dreptate...nu m-am gandit la ce se va intampla daca eu as fi murit.
-Spune ceva?! Vocea lui Sasuke era disperata, insa ochii...acei ochi de care m-am indragostit, erau maniosi.
-Ai dreptate...spun cu privirea lasata in jos. Multumit? Spun si il privesc in ochi.
-Da. Spune sec, insa nu se da de pe mine. Urasc ce mi-ai facut...nu pot sa scap de acele sentimente, trairi...
-Sasuke...spun si ii ating obrazul.
Gestul meu a fost primit de catre Sasuke, zambesc in sinea mea si oftez usor.
-Ma iubesti? Spune dupa o tacere indelungata.
-Nu. Raspunsul meu l-a lasat fara respiratie. Nu te iubec, te ador! Tu esti totul, ce simt eu pentru tine e mai mult decat iubire, nu pot sa exprimi intr-un cuvant ce simti, trebuie sa arati...te iubesc, enorm, Sasuke! Spun si o lacrima mi se prelinge pe obraz.
Acesta rasufla usurat si imi saruta fruntea, apoi ma ia in brate.
-Imi pare rau...nu m-am gandit la cosencinte, ci doar la prezent...trebuia sa-l omor si sa sfarsesc iadul de pe pamant, insa mai exista ceva...
-Ce? Spune serios.
-Inca un iad...
Gata si capitolul ^^ v-am spus ca am sa-l postez astazi. Sper ca va placut ^^ multumesc inca o data ca imi citit cartea , va iubesc si va pup!
