Tema pentru acasă - Nicolae Dabija

36. Captivi

„Omul liber poate fi prizonier, dar nu sclav."
Jacques Amyot

Se făcu dimineaţă. Maria şi Mircea mai dormeau. Mihai veghea în preajmă. Dintr-odată Maria tresări. Munţii şi taigaua se învârtiră cu ea odată, şi cerul se prăbuşi ca o pasăre rănită peste pinii bătrâni.

„Mihai!", şopti Maria alarmată.

„Ce e, iubito?"

„Vin!"

„Cine?"

„După noi."

„Ţi se pare. Nu e nimeni."

Mihai îşi ciuli urechile. Liniştea era desăvârşită. Se auzea numai gâlgâiala aerului, pătrunzând printre munţi în defileuri. Şi vântul care clătina abia-abia vârfurile arborilor de pe culmi.

„Să mergem de aici!", a zis Maria. „Să plecăm. Chiar acum..."

Dar înainte de a-şi încheia fraza, chiar în faţa lor apărură câinii. Maria nici nu avu timp să ţipe.

Când potăile se aruncară ca din praştie peste locul în care se afla copilul lor, iar un dulău pieptos se prăvăli de sus, precum un mal greu, peste Mihai, întru a-l răsturna la pământ, acesta se răsuci în cădere şi acoperi cu pieptul său, cu mâinile sale, cu respiraţia sa – ca pe o avere de preţ – puiul de om de alături. Era copilul lui, copilul Mariei, copilul lor.

Colţii zăvozilor îi sfârtecară pe dată pufoaica, împrăştiindu-i vata prin toată poiana, îi rupseră pantalonii, zeghea, traseră de bocancii groşi să-l descalţe, înfigându‑i‑se adânc în carne, sfâşiindu-i-o fără milă, până ieşiră, ca nişte lupi din hăţişuri, şi soldaţii, şi-i domoliră cu câteva focuri de armă.

Cu un schelălăit poznaş, javrele se dădură imediat la o parte.

Le fumega blana, se vede că alergaseră mult. Limbile le atârnau până la pământ. Dar privirile lor erau vesele.

Erau dulăi puternici care doborau dintr-un salt oamenii vânaţi, tăvălindu-i prin noroi sau zăpadă, ca să-şi distreze stăpânii.

Ţinute în zgărzi, potăile erau mai domolite, slobozite însă, ele înnebuneau.

Când soldaţii se apropiară, gradatul cu voce spartă, vechiul lor cunoscut, văzându-l pe Ulmu cu un copil în braţe, exclamă:

Ia uitaţi-vă, fraţilor! Data trecută îl căutam pe unul şi am dat de doi, acum căutam doi şi am dat de trei.

Kudreavţev se va minuna la sigur! a mai adăugat, visător, un altul. Şi poate, ne va suplimenta cina şi de astă dată cu o porţie de terci cu carne!