existing | yoonmin

NOT

Jimin s-a așezat lângă un copac, într-un parc izolat. El a zărit părul verde al băiatului și a zâmbit instant. A venit.

Nu s-au salutat unul pe altul când a venit Yoongi, doar au stat în tăcere pentru câteva momente.

"Yoongi ce s-a întâmplat? Sunt cu adevărat îngrijorat pentru tine."

"De ce?"

Jimin suspină la întrebare.

"Nu te speria dar mă simt rănit de fiecare dată când te văd fără masca ta."

Yoongi nu a răspuns.

"Îmi vei spune măcar ce s-a întâmplat?"

Yoongi de-asemenea nu a răspuns așă că au stat în liniște din nou, dar din senin Yoongi a vorbit.

"Este doar foarte nedrept" nu știa de ce i-a spus lui Jimin asta. A fost pustietatea parcului de vină sau faptul că nu dorea să ofere oportunitatra de a spune cuiva despre sentimentele sale și pentru prima dată a fost scos din tipare.

"Este cu adevărat nedrept că obișnuiesc să-mi fac rău acasă

Este cu adevărat nedrept că nu pot învăța cum trebuie

Este cu adevărat nedrept că nu-mi pot înțelege părinții

Este cu adevărat nedrept că eu gândesc așa mult

Este cu adevărat nedrept că am prieteni falși și este prima dată când vorbesc despre asta

Este cu adevărat nedrept că nu-mi pot compensa empatia și singurătatea care o simt cu un talent mic sau cu un sac de bani sau o înfățișare bună sau o minte genială

Este cu adevărat nedrept că am fost născut"

De acum Yoongi se săturase de plâns. Nu știa că a ținut toate astea în el. El a fost copleșit de durerea pe care o simțea în piept, dar ce l-a copleșit mai tare a foss faptul că aia a fost prima oară când l-a ținut cineva în timp ce plângea.

"Shh, sunt aici pentru tine, te înțeleg" dar el nu o făcea cu adevărat