Dragă Zayn,
Nu ţi-am mai scris de ceva vreme, dar, nu am ştiut dacă ar trebui să o mai fac sau nu.
Mă gândesc la ultima scrisoare pe care ţi-am trimis-o, şi mi-e sincer ruşine. Nu pot să cred că am scris acele cuvinte. Acum îmi doresc ca acea scrisoare să nu ajungă citită de ochii tăi căprui. Dar, poate oricum nu citeşti aceste scrisori, deci, nu ar trebui să mă îngrijorez, corect?
Atâţia fani, cu atâtea scrisori...De ce ale mele ar ajunge desfăcute şi citite? Cu ce sunt mai speciale ca restul? Îţi spun eu, cu nimic.
Uneori mă simt inutilă. Mă simt de parcă eu chiar nu-mi am rostul pe pământul acesta. De ce să mai trăiesc? Nimănui nu i-ar păsa dacă aş dispărea. Poate, din contra, s-ar bucura că au scăpat de o nebună.
Sunt nebună, Zayn?
Chiar sunt?
Dacă da, atunci chiar nu mai are rost să îmi imaginez sau să sper că tu vei răspunde. Sau poate nici măcar nu eşti tu. Trimit scrisori, dar nu sunt sigură că le primeşte chiar Zayn Malik. Am găsit adresa asta într-o revistă...Oare chiar este a ta?
Sunt cu adevărat penibilă. Pun întrebări, de parcă mi-ai răspunde.
Au vreun rost toate întrebările astea?
Nu, nu au.
Din nou te întreb pe tine.
Iartă-mă, vorbesc fără să-mi dau seama, dar mă eliberez când o fac. În sfârşit nu mai sunt tăcută. Nu mai îndur liniştea asurzitoare, care mă sfâşie pe interior, provocându-mi doar...nimic.
Nimic. Nu mai are niciun rost.
Toate sunt în zadar. Tu nu o să răspunzi, dar eu o să continui cu scrisorile.
Cine m-ar vedea, m-ar duce direct la psihiatru.
Dar, ar avea şi motive, nu ?
Chloe x
_____________________________________________
Nu e editat.

CITEȘTI
Letters to Zayn
FanfictionChloe este o fată singură, cu moralul la pământ. Decide să-i scrie idolului ei, încercând să îşi alunge o parte din durere. Rămâne însă, la fel de deprimată, pentru că s-a îndrăgostit de Zayn, inimaginabil.