Letters to Zayn

A paisprezecea scrisoare

           Dragă Zayn, 

      M-am hotărât. Am stat mult timp, gândindu-mă dacă mai are rost sau nu să-ţi trimit aceste scrisori clişeice şi demne de milă. Şi uite că tot cu pixul în mână şi foaia în faţă am ajuns. M-am săturat de toate astea. Ai trecut pe coridor pe lângă mine, braţele noastre s-au atins vag, iar tu nici măcar nu ti-ai întors capul spre mine. Nici un ''Bună.'', măcar în silă. Nu, nimic.

       Sunt total invizibilă pentru tine, şi asta îmi arde sufletul. E un sentiment oribil, Zayn. Nu înţelegi. Nu înţelegi. Şi nu înţelegi. Nu înţelegi prin ce trec eu, nu-mi înţelegi lacrimile, nu-mi înţelegi viaţa, nu-mi înţelegi durerea. Nici măcar tu nu mă poţi ajuta. Am înţeles. În viaţa asta, eu am fost născută pentru a mă descurca singură. Dar e definitiv, renunţ. Renunţ să mă mai fac înţeleasă, auzită, şi cu atât mai mult iubită. Nimeni nu mă iubeşte, nimănui nu-i pasă de mine, iar asta nu e o replică dintr-un film, e nenorocita mea viaţă.

       O să dispar. Azi am de gând să plec din casa asta blestemată. Mă dau bătură. Sper să trăieşti cât se poate de bine alături de Perrie. O să vezi că o să te rănească. Ştiu sigur că am dreptate, dar tu trebuie să-ţi deschizi ochii singur. 

      Ultima scrisoare nu am trimis-o. Am ars-o. O vedeam cum se prefăcea uşor în cenuşă în flăcările mocnite din şemineu, împrăştiind un miros înţepător, şi totuşi dulce. Atât de dulce pentru simţurile mele pentru că se aseamănă mult cu scrumul din sufletul meu. 

       Nu o să te mai deranjez, deşi ştiu că încă nici măcar nu m-ai observat, chiar nu mai contează. Urăsc faptul că m-am născut aşa, îmi urăsc pur şi simplu viaţa, şi chiar am motive. M-am săturat de singurătate, aşa că îngerii sigur îmi vor fi alături. De-abia aştept să ajung la ei, vreau doar să las toată viaţa să se scurgă din mine, dar nu, fără chinuri, am suferit destul. Vreau să-mi văd mai repede sufletul la cer, pentru a fi liniştită. Vreau să văd îngerii, şi cum e acolo. Vreau asta, ştii? Chiar vreau...

       Toate acele scrisori au fost o tâmpenie, aşa că mă opresc la asta. Acum chiar îmi doresc să nu fi fost citite de ochişorii tăi. Ştii de ce am ales să mă opresc la a paisprezecea scrisoare? Surpriză, Zayn, pe paisprezece am recunoscut că sunt îndrăgostită de tine. Am recunoscut asta faţă de sufletul meu. Paisprezece mai, crunta dată ce mi-a marcat viaţa, într-un sens bun, oarecum. E finalul, paisprezece e finalul. O să ne vedem în rai, sper. Dar nu te vreau prea curând acolo. Sper ca Perrie să aibă grijă de tine, oricât de mult m-aş îndoi de asta. 

        Te-am iubit. Te-am iubit în secret, cum nici măcar în filme nu există pasiunea cu care sufletul meu trăia privind poze cu tine. Mă domina fiecare zâmbet de-al tău, şi o să plec cu el întipărit în minte. Asta e tot ce vreau. 

         Ai grijă, îngeraş. Nu te las pe mâini bune, şi nu-mi convine asta, dar nu am ce face. Eşti încăpăţânat, iar eu nu te pot forţa. 

            Dar cu toate astea, încă te iubesc. Încă văd iubire în tot ceea ce reprezinţi tu, şi deci, da, te iubesc. Iubitule, te rog, lasă-mă să-ţi zic aşa, măcar aici, te iubesc. Iubitule, te iubesc. Te iubesc.

                                                        

                                                                               Cu drag şi regret, 

                                                                                          Chloe x.

_____

da. e ultima scrisoare, şi va mai fi epilogul. 

vă iubesc.