Letters to Zayn

A douăsprezecea scrisoare

                       Dragă Zayn,

           Nu ai venit. Te-am aşteptat ore întregi. Am aşteptat să vi cu o fărâmă de speranţă sfâşiată în suflet, însă nu ai venit. Ştiu motivul. 

               Perrie.

              Am văzut ştirile din ziare, Zayn. Aţi făcut publică şi data nunţii. 17 august. Chiar de ziua mea. Nu pot să cred. Cum de aţi ales tocmai ziua asta? Mai sunt fix 3 săptămâni. Până la marea zi, în care tu vei deveni al ei pentru totdeauna. 

             Ştiu că nu am nici un drept să mă bag, dar Zaynie, crezi că te iubeşte cu adevărat? De ce ai atâta încredere în ea? Te poate răni, şi nu vreau să te văd suferind. Ochişorii tăi nu merită să verse vreo lacrimă vreodată. Zâmbetul trebuie să fie prezent pe chipul tău de înger mereu, nu meriţi să suferi. De unde ştii că ea e aleasa? Ea nu a făcut nici un sacrificiu pentru tine. Tu luai patru avioane pe zi doar ca să ajungi la ea care era în cealaltă parte a lumii, iar ea ce făcea? Nu mişca un deget. Poate exagerez. Poate, şi totuşi poate nu. Nu te-ai întrebat niciodată dacă e bine să faci asta? Îţi uneşti destinul cu o persoană, dar eşti sigur că e persoana potrivită? Te-ai întrebat vreodată dacă te iubeşte? S-a uitat vreodată în ochii tăi şi pur şi simplu ţi-a spus "Te iubesc." ? 

                Gândeşte-te, Zayn. Nu fă ceva ce apoi poţi să regreţi.

               O să te aştept din nou în parc, pe băncuţa de lângă fântână. La aceeaşi oră.

                Vreau să-ţi deschid ochii, iar dacă nu vei venii, îmi voi face curaj, şi voi merge la hotelul la care sunteţi cazaţi. Cumva o să intru. Nu-mi pot lăsa inima în mâinile alteia. 

                Nu te pot lăsa să îţi legi sufletul de al ei. E prea periculos. Îmi pare rău, Zayn.

                                                                                                      Chloe x

_________

Bun, eu NU am nimic cu Perrie, okay? Doar că, îmi trebuia un personaj negativ, ca să zic aşa. :)))

Sper să vă placă, şi vă rog, lăsaţi-vă părerile.