A treisprezecea scrisoare

309 36 4
                                    

 

               Dragă Zayn, 

 

             Bine, poate nu m-ai observat, dar am reuşit să intru la nunta ta ieri. Probabil acum dormi cu Perrie în braţe după o seară atât de specială, deci nu o să apuci să vezi nici această scrisoare, dar este okay, cred. 

              N-o să-ţi vină să crezi. Mama mea şi a ta sunt prietene. Oh Doamne, Zayn! Datorită ei a trebuit să urmăresc cel mai urât moment din viaţa mea, momentul în care i-ai spus "Da." lui Perrie. M-am retras într-un colţ şi am început să plâng fără oprire. Era ultimul lucru pe care îl mai puteam face. Eram inutilă, nu am putut împiedica asta, nu am putut să împiedic ce era deja predestinat să se întâmple.

             Am fost atât de aproape la masă. Eram faţă în faţă, însă nu cred că ţi-am atras atenţia, te concentrai mult prea mult la persoana ce stătea în dreapta ta - Perrie. 

               Avea o rochie de mireasă foarte frumoasă, eu oare o să am una măcar pe jumătate la fel de frumoasă pe cât a fost a ei? Nu, cel mai probabil nu. Şi mai bine nu mă căsătoresc, decât să mă căsătoresc cu cineva care nu este băiatul de care sunt îndrăgostită. Zayn, eşti singurul de care m-am îndrăgostit în toată viaţa mea. Cad în continuu şi nu este nimeni care să mă prindă. Am ghinionul de a avea în jur doar persoane false. Nici în mama nu pot avea încredere deplină, doar în tine pot şi am. Eşti singurul, Zayn. 

               De ce ai spus "Da."? De ce nu citeşti scrisorile astea? De ce, acum, când suntem atât de aproape, tot nu mă observi? Stăm în aceeaşi casă Zayn! Pentru numele bunului Domn. Mama ta a insistat să rămânem peste noapte, iar tu şi Perrie nu v-aţi mai dus la acea cabană la care am auzit că plănuiai să-i faci o surpriză memorabilă.

               Poate nu ai făcut-o pentru că ştii că nu merită. Ştii că ea nu merită o surpriză de-a ta, nu te merită nici pe tine, nici inima ta mare şi drăgăstoasă. Merită să dispară. Să dispară înainte să prind curaj şi să o arunc afară din casa asta. O urăsc. Cum poate fi atât de prefăcută, iar tu atât de naiv?

             Cum de nu ai observat-o aseară la petrecere pe lângă brunetul acela? Îţi spun eu, ceva e putred la mijloc, şi are legătură cu ea. O să îţi deschid ochii, îţi promit.

 

                Acum, unde ar trebui să trimit scrisorile? Mă duc şi deschid uşa camerei şi ţi-o arunc în pat fără să mă observi? Cum să fac fără să-ţi dai seama? O s-o strecor pe sub uşă. 

 

                                                                                                       Chloe x

Letters to ZaynUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum