A şaptea scrisoare

370 42 16
                                    

          Dragă Zayn,

         Nu ţi-am mai scris de mult timp. Îmi cer scuze. Nu a fost vina mea, ci a tatălui meu. A aflat de srisori. Îmi pare rău. Nu ştiu cum a aflat, dar acum îţi trimit scrisorile în secret. A zis că dacă mai găseşte vreo scrisoare adresată unui necunoscut, mă duce la psiholog. Nu vreau acolo, Zayn. E un loc oribil, ştiu, pentru că am avut un "prieten" internat. Mi-e atât de frică, Zayn. Vrea să mă ducă acolo, şi probabil să mă abandoneze. Vrea să scape de mine, şi îl înţeleg, dar tot nu vreau să o facă.

        Am văzut noile bârfe din reviste.

       Te-ai despărţit de Perrie?

       De ce?

       Ea părea o fată bună, sunt sigură că te făcea fericit, dar poate e doar un zvon, totuşi. Deşi, o parte din mine ar vrea să fie adevărat.

       Iartă-mă, ştiu, sunt egoistă. Mă gândesc doar la mine, nici măcar nu realizez că tu, fie cu Perrie, fie fără ea, tot nu o să ajungi să fi al meu. Tu îi aparţi ei, ştiu asta. Poate v-aţi despărţit temporar, o mica ceartă. Doar din atât nu trebuie să îmi fac speranţe.

       Nici nu se pot numi speranţe, sunt de-a dreptul aberaţii. Dar mă chinuie adevărul ăsta, Zayn. Mă crezi că nu pot să văd alt băiat înafară de tine? Eşti peste tot, mă invadezi, înnebunesc. Nu resist dacă nu te văd, asta nu se numeşte dragoste?

       Tata bate la uşă, poate vrea acum să mă ducă la psiholog.

                   Te rog, iubitule, salvează-mă !

                                                                                                       Chloe x

Letters to ZaynUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum