A şasea scrisoare

389 43 11
                                    

Dragă Zayn,

          Mă tot macină o întrebare. Şi sincer nu ştiu dacă are rost să ţi-o spun, dacă tu oricum nu-mi vei răspunde.

          Uneori chiar stau şi mă gândesc. Şi mă gândesc la cât de aiurea este ca eu să scriu scrisori la infinit, şi să nu primesc răspuns niciodată. Doare, Zayn, mă crezi? Doare...

           Încerc să fiu puternică...Mama a fugit de acasă, tata a fost mai nervos ca niciodată, şi asta m-a înfricoşat de-a dreptul. Şi-a revărsat nervii pe mine. Mă lăsase inconştientă, dar tot m-am trezit. De fiecare dată mi-am revenit, dar nu ştiu cât o să mai ţină asta. Nu are milă, Zayn. Îi văd ura din ochi, şi nu-mi vine să cred că el este tatăl meu. Resimte plăcere când mă face să sufăr, când mă vede neajutorată, e nebun, e bolnav mintal, Zayn.

           Mi-e frică. Jur că mi-e mai frică ca niciodată. Dar nu de ceea ce crezi tu. Nu mi-e frică de bătăile tatei. Mi-e frică de faptul că m-ar putea omorî, şi nu aş mai putea să te văd. Mi-ar fi prea dor de ochii şi zâmbetul tău, Zayn. Aş fi moartă, dar aş muri încontinuu pe dinăuntru pentru că aş şti că nu o să mai am vreodată şansa de a te cunoaşte.

           De aceea încă resist. O fac pentru tine, Malik. Pentru mine nu are rost să lupt, dar pentru tine...Tu o meriţi.

          Aş putea suporta orice, dacă asta ar însemna că aş avea o şansă de a te strânge în braţe.

          La începutul scrisorii ţi-am spus de o întrebare ce nu-mi dă pace. Ştiu că nu are sens să scriu întrebarea asta aici. Ştiu că nu am să primesc răspunsul, dar, la naiba! am nevoie să o fac, am nevoie să te întreb, Malik.

          Eu ţi-am spus că te iubesc.

          Tu mă iubeşti?

                                                                                                Chloe x

Letters to ZaynUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum