Infractoarea din sectia de politie

CAPITOLUL 3

Ma trezesc traspirata.Ma uit prin camera mult prea cunoscuta si ma gandesc la visul care tocmai l-am avut.Visez acelasi vis de ani de zile,parca destinul incearca sa-mi zica ceva.Nu inteleg ce ar trebui sa insemne visul asta.Imi amintesc vag ca intamplarea asta sa fie reala,dar am retrait momentele alea de singuratate,de vinovatie de atatea ori incat acum sunt o parte din mine.

Ma tarasc pana la capatul saltelei si cobor din pat.Imi iau blugii albastri sfasiati, o camasa rosie din dulap si tensii negri Converse de sub pat.Ma duc la baie,ma pregatesc si cobor la parter sa-mi intalnesc minunatul si dificilul tata.

Sta la masa rotunda din sufragerie,mancandu-si micul dejun,pregatit de menajera noastra,Matilda.Mereu m-am intrebat cum de isi permite sa plateasca o menajera dintr-un salariu de sef la o mica firma care se ocupa cu distributie de marfa.In fata lui este un loc liber cu aceasi mancare ca a lui,probabil e al meu.Tata observa ca am intrat in camera,dar nu-si ridica privirea si imi zice rece:

-Treci si mananca!Normal ca mi da ordine.Asta face el cel mai bine de cand ma stiu.Ma pregatesc sa-l ignor si ma duc pur si simplu la bucatarie sa-mi fac o cafea,dar ma opreste si imi zice cu furie in voce:

-Cu tine vorbesc,Brooke! Ma intorc si ma asez la locul meu idiot din fata lui.Nu vreau sa ma cert cu el,nu am destula energie.Ma uit in farfurie si vad ca tre sa mananc spanac cu oua ochi.Cred ca mi se face greata,urasc spanacul.Tata vede ca sunt deranjata si imi zice:

-S-a intamplat ceva? Imi fac curaj si ii zic:

-Da!Stii foarte bine ca urasc spanacul! Isi ridica privirea si se uita la mine cu ochii lui negri,dar nu-mi zice nimic in schimb o cheama pe Matilda.Ea apare din bucatarie intr-o secunda si lasa privirea in pamant.Tata se ridica si incepe sa tipe la ea.

-De cate ori trebuie sa-ti zic ca lui Brooke nu-i place spanacul! Saraca femeie tremura si nu are curaj sa-si ridice privirea,iar mie mi se face mila de ea.E numai vina mea.Ma ridic de pe scaun si ii zic tatei:

-Tata,nu e vina ei,a uitat ca nu-mi place spanacul,nu e mare scofala,serios.Tata se enerveaza si mai tare si o loveste pe Matilda peste fata.Femeia cade pe podea din cauza loviturii si incepe sa planga.

Atata de socata sunt de ceea ce tocmai s-a intamplat incat un minut nu am nicio reactie.Unde e tatal meu bun,care avea grija de mine,care nu ar fi dat niciodata intr-o femeie fara aparare...acum ca stau si ma gandesc imi dau seama ca tatal meu nu a fost asa niciodata.Mereu a fost rece cu mine,mereu mi-a dat ordine si ma certat cand am ajutat pe cineva,niciodata nu i-a pasat de cei din jurul lui,cel putin eu nu-mi amintesc,chiar daca sa zicem ca totusi era un pic mai bland..cred.Cine stie cate persoane a mai ranit,fizic sau mai rau,fara ca eu sa stiu.

Matilda ramane in genunchi in fata tatei,iar eu ma aplec sa o ajut sa se ridice si ii spun barbatului din fata mea pe care uneori nu-l mai recunosc.

-Ce se intampla cu tine,tata?!Lovesti o femeie pentru atata lucru?Pentru ca a uitat ca nu-mi place spanacul?Faci atatea mofturi in fiecare zi incat saraca femeie nici nu mai stie ce sa-ti faca de mancare!!Cum poti sa-i ranesti pe cei din jurul tau atat de mult?Nu ai suflet?

Cred ca lui tata nu-i vina sa creada ce tocmai am zis,dar e adevarat.Nu are pic de empatie pentru cei din jurul lui.Se uita ba la mine,ba la Matilda.Mi-e frica pentru ea.Oare e in stare sa o mai loveasca din nou?Ii dau drumul femei si ma intrept spre usa,vreau sa plec cand mai repede din casa asta.Nu am unde sa ma duc,dar prefer sa stau pe o banca in parc decat sa mai stau sub acelasi acoperis cu el.

Dar tata e mult mai rapid ca mine, ma prinde de brat si ma trage ca sa ma uit la el.Ma uit exact in ochii lui infricosatori de negri.Sta un minut si se uita la mine,dupa inchide ochii,iar acum ceva e diferit,parca ochii lui s-au mai luminat.Ofteaza si imi zice:

-Unde crezi ca te duci?Fara acordul meu?!Nu-si muta privirea.Ma uit exact in ochii lui,imi fac curaj si ii zic:

-Departe de tine!Ma trag din stransoarea lui,incep sa fug spre usa ca sa nu ma prinda din nou,deschid usa si ies in racoarea diminetii.Stiu ca vine dupa mine asa ca incep sa fug cat ma tin picioarele.Imi aud numele in spatele meu,dar nu ma intorc si nu ma opresc.

Nu mai suport,nu-l mai suport.E prea multa tensiune,prea multe reguli,e pur si simplu prea mult.Se pare ca antrenamentele care ma punea sa le fac cand eram mai mica,ca sa fiu mai "puternica",au dat roade.M-am oprit din alergat atunci cand chiar au inceput sa ma doara picioarele.M-am asezat pe o banca sa ma linistesc si mi-am amintit ca totusi tata are masina si ca sigur deja este in cautatea mea asa ca m-am ridicat si am inceput sa merg in josul strazii.E racoare azi,iar eu port doar o camasa,mi-am ales o zi proasta sa fug de acasa.O sa mi se faca frig mai tarziu.Strazile incep sa fie aglomerate.Oameni care se grabesc la serviciu,la intalnire cu persoana iubita sau care au o familie fericita la care au sa se duca.Oameni care au o viata normala.

Nu am mai fost singura in oras de ceva timp,de cand am terminat liceul acum cinci ani,tata nu m-a mai lasat sa ies fara voia lui,nu ca mi-ar fi dat voie vreodata.Iesim doar cu el,cu masina in vizite scurte pana la Target ca sa-mi iau de imbracat sau la un supermarket sa mai luam mancare,chiar daca de obicei cumparaturile le face Matilda.Saraca femeie,oare cum de mai lucreaza pentru tata,dupa cate ia facut.Oare tata se comporta asa cu toti angajatii..

In timpul liceului,tata ma ducea la scoala si ma lua de la scoala,asa ca nu am avut ocazia sa-mi fac prieteni.Copiii de varsta mea erau speriati de mine,parca stiau ce se intampla la mine in casa.Ca mama mea e moarta si ca tatal meu e un ciudat care isi certa copilul cand face ceva bun.Totusi ai fost cativa fete si vreo doi baieti care au incercat sa-mi fie prieteni,dar nu stiu cum a facut tata,dar i-a alungat si pe ei,lasandu-ma singura in permanenta.

Continui sa merg pe strada cu gandul la viata mea dezastroasa,cand simt o bataie pe umar.Vreau sa o iau la fuga,dar ceva imi spune ca nu e tatal meu.Ma intorc si vad ca e un barbat inalt,cu parul saten deschis la culoare si cu ochii verzi,atat de verzi.Este imbracat in pantaloni inchisi la culoare,cu un tricou bleu marin si o geaca de piele neagra.Se uita fix la mine,parca m-ar cunoaste,chiar daca e putin probabil,pare ca e incordat si ca vrea sa-mi zica ceva.Vad ca pe cureaua de la pantaloni are agatata o insigna de politie..Fir-ar,e politist.