Infractoarea din sectia de politie

CAPITOLUL 2

"-Haide Brooke,hai afara! am zis eu.

-Nu,nu!O sa ne certe tata,daca ne vede! am zis tot eu.

-Nu,nu o sa ne vada,iti promit! a zis fata care sunt tot eu.

Cred ca trebuie sa am incredere in mine pana la urma,sigur stiu eu ce fac.E ca si cum m-as fi clonat si ma joc cu mine insami.O sa-i dau numele Mary,pe clona mea o s-o cheme Mary.

Mary se duce la parter cu mine pe urmele ei si il vede pe tata stand de vorba cu un barbat ciudat si foarte misterios.Nu ne poate vedea,are dreptate Mary.Ne strecuram pe usa din spate si incepem sa ne jucam cu mingea care este mereu in acelasi loc.Am primit-o de ziua mea,dar Mary nu are voie sa se joace cu ea.De ce?De ce nu are voie?! 

Treizeci de minute trec repede si il aud pe tata cum ma striga prin casa.Trebuie sa ma ascund.NU!Trebuie sa o ascund pe Mary,se supara cand ma joc cu mine insami.

Insa e prea tarziu.Tata iese din casa pe usa din spate si ma prinde exact cand vreau s-o ascund pe Mary in magazia veghe si darapanata.Merge pana ajunge in fata mea cu Mary de mana,se apleaca ca sa se uite exact in ochii mei si imi zice cu o voce calma:

-Ce ti-am spus eu,Brooke?Cand o sa inveti sa ma asculti?Eu ma uit cu ochii in pamant si nu zic nimic,astept sa continue.

-Ti-am zis de nenumarate ori ca nu ai voie sa te joci cu ea! si arata spre Mary cu degetul lui mare si ochii lui intunecati,si ii zice cu rautate:

-Du-te in camera ta imediat!

-Nu!Vreau sa ma joc cu ea! a zis Mary furioasa si cu lacrimi in ochi.

-Nu-ti fa soarta mai rea decat este deja!Si iti promit ca va fi ultima data cand te vei juca cu Brooke! Mary imi da drumul la mana si pleaca in casa plangand.Se indeparteaza de mine,iar eu simt cum ochii mei mici se umplu cu lacrimi.Tata isi muta privirea de la locul unde statea Mary la mine si imi spune cu o voce calma:

-De acum incolo nu o sa te mai joci cu ea!Lacrimile imi curg pe obraji si il intreb:

-De ce?Ce a facut gresit?

-Nu e buna pentru tine!Sunt asa dezamagit de tine,Brooke!Tu trebuie sa fii puternica,iar fetitele puternice nu plang!

-Dar sunt tot eu,e clona mea!

-Nu, nu e!tipa el la mine,iar eu ma indepartez de el.Tata observa si ma ia in brate ducandu-ma in casa.Urca scarile spre camera mea,iar eu ma uit dupa Mary,poate e pe aici pe undeva,dar nu o vad.Tata deschide usa si ma pune in pat zicandu-mi:

-La somn cu tine!E trecut de ora ta de culcare!Ma pupa pe frunte si pleaca din camera.Vreau sa stau cu Mary,dar nu-i pot gasi camera in casa asta mare.

Afara e intuneric,ochii mei albastri se inchid incet si adorm cu gandul ca maine o sa ma joc cu  Mary din nou,inca ziua in care sa ma joc cu mine insami nu a mai venit.

Mi-am auzit numele in noaptea aia,insa acum cred Mary nu a fost reala.A fost doar o fantoma creata de singuratatea mea.Mingea mea  tot acolo este,dar de atunci ma joc singura,iar tatal meu nu m-a mai certat ca ma joc cu mine insami."