Infractoarea din sectia de politie

CAPITOLUL 5

Nu-mi vine sa cred ca asa ceva este adevarat.Am o sora geamana,fara ca eu macar sa stiu asta.De ce tatal meu mi-a ascuns lucrul asta.Mereu m-am plans ca sunt singura,iar acum aflu ca de fapt nu este asa.Am o sora.Cealalta eu se indreapta incet spre mine,se pare ca este la fel de surprinsa ca si mine.Ne uitam cateva momente una la alta si imi zice cu lacrimi in ochi.

-Eu sunt Sara.Imi pare bine sa te cunosc..intr-un final.Gura mea nu vrea sa scoata niciun sunet,sunt prea socata.Ma chinui din tot sufletul sa pot vorbi asa ca fac ceva ce e mult mai usor.Fac un pas spre ea si distanta dintre noi dispare.O imbratisez strans si ii zic:

-Eu sunt Brooke.Si mie imi pare bine sa te cunosc.Ii dau drumul din imbratisare si o privesc in ochii ei verzi,cred  ca asta e singura diferenta dintre noi,ea are ochii verzi,iar eu albastri.Imi zice cu teama:

-Nici macar nu stiu ce sa-ti spun.

-Nici eu,adica ce spui surorii tale  atunci cand sunteti despartite douazeci de ani?

-Nu stiu,Brooke,dar eu lucru e sigur.De acum nu o sa mai fim despartite.

Nu mai sunt singura.Sara ma ia de brat si ma duce spre o camera mica,cu un birou mai mare decat cel la care ma dus Alex.Acesta este mai femenin,are o floare roz pe birou,multe dosare peste tot in camera mica,o fereastra in stanga camerei.Pe birou este o fotografie cu ea si cu un baiat dragut.Camera este curata,ordonata si miroase a lavanda.Eu iau loc la scaunul din fata biroului,Sara ia loc la birou,iar Alex se duce in liniste la fereastra.

 Poate e un nou inceput pentru mine,dar imi amintesc ca am un tata dificil la care trebuie sa ma intorc.Stai!Tata!Imi fac curaj sa o intreb pe sora mea geamana de ce nu am crescut impreuna,poate isi aminteste ea ceva din ce s-a intamplat cand eram mici.

- Ce s-a intamplat cu tine?De ce nu am crescut impreuna?am intrebat eu.

-Sincer nu stiu.Tot ce-mi amintesc de cand eram copil e ca un barbat imbracat in negru si cu ochii atat de intunecati ma lasat la orfelinat intr-o noapte rece.De ce nu ma mira vestea asta?Tata meu a hotarat de unul singur sa renunte la sora mea,fara sa se gandeasca ca eu o sa cresc fara mama,dar si fara sora.Intrebarea e de ce a dat-o tata la orfelinat pe Sara,de ce pe ea si nu pe mine.Sau de ce ai fi vrut macar sa ne dea pe una dintre noi.

-Mda,cred ca barbatul ala e propriul tau tata.

-Cum?Nu inteleg..vrei sa spui ca tata tau,adica al meu..m-a dat la orfelinat?

-Da.Dar nu inteleg de ce ar face asta..

Ma pune pe ganduri chestia asta.Cum a putut face una ca asta,sa renunte la propriul copil?Sara se foieste in scaun si ma intreaba:

-Care e numele tau de familie?

-Xender.Numele meu intreg e Brooke Alicia Xender.Cred ca timpul s-a oprit pentru vreo trei minute pentru ca Sara se uita la mine ca si cum mi-as fi gresit numele,iar Alex are mana pe pistolul de langa cureaua de la pantaloni se uita la mine ca si cum s-ar hotara atunci daca ar trebui sa ma impuste sau nu.

-Ce s-a intamplat?intreb eu oarecum speriata.

-Acea Xender?Imi raspunde tot cu o intrebare  rece si oarecum precauta.

-Cum adica acea Xender?Alex merge pana la birou,pune o mana pe birou si se apleaca ca sa se uite exact in ochii mei si imi zice cu furie.

-Cum il cheama pe tatal tau?

-Richard Xender.

In urmatoarele secunde nu mai stiu exact ce s-a intamplat.Alex ma ridicat din scaun,m-a intors cu spatele la el,mi-a adunat mainile la impreuna si mi-a pus catusele reci.Se misca repede si fara niciun sentiment,parca e alta persoana.

-Ce faci?!Ce se intampla?!zic eu furioasa si confuza.Incerc sa ma impotrivesc lui Alex dar e mult mai puternic ca mine si incepe sa ma impinga spre usa.Sara imi apare in fata si incepe sa vorbeasca cu barbatul din spatele meu.

-Alex,asteapta!Hai sa discutam cu ea mai intai,poate e o neintelegere.

-Ce neintelegere,Sara?E fiica lui Richard Xender,cred ca e de ajuns ca sa o inchid intr-o celula pentru tot restul vietii.

Nu,nu,nu.De ce sa ma inchida intr-o celula doar pentru ca sunt fiica lui Richard Xender?Si ce a facut tatal meu de vor sa ma inchida doar pentru ca sunt fata lui?Sara continua sa vorbeasca cu Alex.

-E sora mea,Alex!Fa-o pentru mine te rog.Lasa-ma sa vorbesc cu ea!Da-mi doua minute!Probabil nici nu e vinovata de ceva!zice Sara furioasa si cu lacrimi in ochi.

-Sau poate a pus-o taica-su sa faca pe nevinovata,te ai gandit la asta?spune Alex mai furios si mai tare decat Sara.

-Doua minute,atat iti cer.Barbatul din spatele meu ofteaza,ma ia de brat si ma tranteste pe scaunul din fata biroului zicand:

-Doar doua minute!

Sara se aseaza la locul ei,isi impreuneaza mainile peste birou si imi vorbeste:

-Brooke,stii cu ce se ocupa tatal tau?

-Da.Cu distributie de marfa.Il aud pe Alex pufnind langa geam zicand:Da,sigur.

Las capul in pamant si zic:

-Cel putin asa cred eu..presupun..Sara se uita la mine rece dar si cu teama si zice calm si clar in asa fel incat urechile mele percep informatia dureroasa care imi rasuna tare in creier.

-Tatal tau te minte,Brooke!Nu se ocupa cu distributie de marfa,sau nu marfa care o crezi tu oricum!

Ma doare capul.Creierul meu nu vrea sa perceapa asa ceva.Dar cred ca din totdeauna am stiut ca ceva se intampla,ceva e la mijloc,ca ceva e in neregula cu tata,dar nu am vrut sa recunosc.Zic incet:

-Atunci cu ce se ocupa?Sara ofteaza si imi raspunde la intrebarea la care nu vreau sa stiu raspunsul.

-Tatal tau se ocupa cu trafic de arme,trafic de droguri.Credem ca se ocupa si cu trafic de carne vie si e suspect ca ar fi omorat doua femei cu sange rece.

Aud un bazait ciudat.Cred ca e mintea,inima si sufletul meu care se topesc incet in interiorul meu.Tatal meu,traficant de droguri,de arme,de carne vie,si posibil criminal.De aici vineau toti banii aia,toate masinile scumpe,toti oameni misteriosi care ne calcau pragul,toate discutiile care aveau loc tarziu in noapte si toata rautatea si intunericul din ochii lui.

Nici nu stiu ce sa zic,ce sa gandesc,ce sa fac.Nu mai aud nimic in jurul meu.Mereu am crezut ca se poate schimba,ca se va vindeca dar m-am inselat amarnic.Simt cum ceva se schimba in mine,cum devin mai puternica,exact asa cum a vrut tatal meu,dar gata,e destul,am terminat sa fac ce imi spune si o sa incep sa fac ce-mi spune inima de acum.