Infractoarea din sectia de politie

CAPITOLUL 19

-Sigur esti bine?Sigur poti sa urci scarile singura?o intreb eu pe Nadia.Ea se uita la mine cu o privire calma si obosita si da usor din cap.Imi iau mainile de pe trupul ei firav si urc scarile impreuna cu ea,fiind foarte atenta sa nu cumva sa se prabuseasca pe scarile sectiei de politie.

Cladirea pare acum mult mai infricosatoare.Inalta si foarte impunatoare.Imi mintea mea pare ca se invarte si se rasuceste in toate partile.Capul incepe sa mi se invarta impreuna cu cladirea si ma gandesc daca cumva e o idee buna sa ma intorc acolo,stiind foarte bine ce am facut.Imi fac curaj si intru in cladire impreuna cu Nadia.O sa am de dat niste explicatii.

Sectia e plina ochi ca de obicei.Dar de data asta,ceva e diferit.Sunt mai multi politisti decat civili.Toata lumea e foarte agitata.Toti oamenii parasesc sectia,ramanand doar politisti.Intr-un colt il vad pe Alex care vorbeste cu Sara.Amandoi par foarte ingrijorati si nervosi in acelasi timp.Nadia se apropie de mine incet si ma apuca de umar.Imi zice incet:

-Ar trebui sa mergem la ei,Brooke.

Stiu ca ar trebui sa mergem la ei,dar sunt speriata de reactia lor.Tocmai am omorat doi oameni.Oare o sa ma puna intr-o celula impreuna cu tatal meu?O emotie imi cuprinde corpul,muschii mei nu vor sa se miste,dar dupa mai multe incercari,incep sa merg spre Alex si Sara.Merg inaintea Nadiei cu cativa pasi,sperand ca o sa am timp sa le explic cum am gasit-o pe Nadia,inainte sa o vada.Ajung in dreptul celor doi si deschid gura cu intentia de a zice ceva,insa niciun sunet nu iese afara.Sara se intoarce si face o fata mirata.Alex se uita si el la mine cu o privire suspicioasa.

-Brooke?Unde ai fost?Mi-am facut griji!Credeam ca ai patit ceva..

-Imi pare rau!Pentru tot..zic eu cu jumate de gura.Inainte ca Sara sa-mi puna mai multe intrebari,o simt pe Nadia cum trece pe langa mine si se aseaza cu un pas in fata mea.Alex si Sara nu fac niciun gest pentru o secunda.Sara isi muta privirea ba la mine, ba la Nadia si zice cu o voce speriata.

-Nadia?Tu esti?Nadia incepe sa planga,cu un zambet tamp pe fata si da din cap usor.In momentul ala Sara îi sare in brate si îi cuprinde trupul firav si plin de vanatai.Sara incepe sa planga si ea si îi da drumul Nadiei.Se uita la ea cu o nedumerire in ochi.

-Cum ai reusit sa scapi..?Credeam ca te am pierdut pentru totdeauna..Nadia se intoarce usor la mine si zice incet,cu lacrimi in ochi.

-Nu am scapat.Sora ta m-a salvat.Sara isi muta privirea la mine,iar eu incep sa ma uit in alta parte.Ea incearca de mai multe ori sa mi puna intrebari,dar esueaza.Nadia se lumineaza incet la fata si îi zice lui Alex:

-Ce faci Chaseton?Alex se apropie si o ia in brate incet.O ridica un pic si Nadia incepe sa chicoteasca.

-Bine,ma bucur sa te vad teafara.Îi raspunde Alex Nadiei.Sara ma blocheaza cu privirea,dar e prea socata ca sa ma intrebe ceva.

Inainte ca cineva sa ma zica ceva,un politist cam de vreo patruzeci si cinci de ani vine la Alex si îi zice:

-Domnule Chaseton,a avut loc o explozie pe strada 24th Strada Sacramento,avem nevoie de ajutorul dumneavoastra.S-au gasit cadavre la locul incidentului.Sara se uita cu atentie la politist si zice incet:

-Strada Sacramento..unde are domiciliul Viktor Erast..Sara isi intoarce privirea spre mine de data asta furiosa,dar si cu o urma de ingrijorare si ma intreaba calm,poate prea calm:

-Brooke,ce ai facut?Îl vad pe Alex cum da sa plece cu politistul dăndu-i mai multe detalii despre ce s-a intamplat.Un sentiment de vinovatie ma cuprinde si imi dau seama ca daca as recunoaste ce am facut,poate ar fi mai bine.Fac un pas inainte pe langa Sara si incet sa tip dupa Alex:

-Alex!Toata sectia se intoarce cu fata la mine,inclusiv Alex.Face cativa pasi spre mine si asteapta sa-i zic ce am de spus.Limba mea pur si simpli nu vrea sa scoata niciun sunet.O sa ajung in acelasi loc ca tatal meu..