Infractoarea din sectia de politie

CAPITOLUL 4

-Tom Hardy a scapat!L-am pierdut..nici nu mi-am dat seama cand s-a strecurat prin multime si  a disparut.Tipul asta chiar e bun!Ma scoate din minti! a zis tipul cu ochii ochii verzi.Ma uit la el si incerc din toate puterile sa-mi amintesc cine e,dar nu-mi pot aminti,asta poate pentru ca nu-l cunosc.

-Scuza-ma,dar cine esti? am zis eu.Deodata fata asta se schimba din incordat in confuz,ma analizeaza din cap pana in picioare,se uita foarte atent la mine,cred ca el e sigur ca ma cunoaste.

-Cum?Sara, ce-i cu tine?Sunt eu, Alex.Te-ai lovit la cap sau ceva?Ce se intampla cu tine?

Sara?Cine naiba e Sara?Incep sa ma enervez un pic,dar ii zic calm.

-Numele meu nu e Sara si nici nu stiu cine esti!El se uita la mine ciudat si foarte confuz.Se aude un sunet ciudat si imi dau seama ca este telefonul lui.El raspunde si ii zice persoanei de la celalalt capat al firului.

-Unde esti?Nu aud ce raspunde cealalta persoana,iar barbatul continua.

-Esti sigura?Trebuie sa vezi asta,am impresia ca innebunesc!Inchide telefonul si imi vorbeste iar:

-Trebuie sa vii cu mine la sectie imediat!Cred ca este un fel de neintelegere.

-Cum adica?Ce neintelegere?Furia mea se transforma rapid in frica.De ce vrei sa vin la sectie cu tine?Ce am facut? Se uita atent la mine si observa ca sunt speriata si confuza exact ca el.

-Nu e nimic grav.Doar ca ceva nu se leaga si trebuie sa aflam ce se intampla.Nu te speria,totul va fi bine.E ceva in tonul lui care  ma linisteste imediat.Are vocea calma si calda si plina de compasiune,cred ca de asta e politist,cu vocea asta ar putea opri oameni sa se arunce de pe bloc.

Ma apuca de umar incet si ma indreapta spre capatul strazi unde este o masina de politie.Da sa-mi deschida usa de la locurile din spate a masinii,dar se opreste si ma intreaba:

-Vrei sa stai in fata sau in spate?Imi zambeste si ii raspund:

-In fata te rog,nu vreau sa ma simt ca o criminala.El rade si rad si eu si imi zice cu zambetul pe buze.

-Am gasit o fata glumeata.Dar ai grija cum glumesti cu chestiile astea totusi sunt politist.Deschid usa cu un sentiment oarecum bun fata de acest baiat.In masina e cald si foarte curat.Barbatul de langa mine porneste motorul si incepe sa mearga spre sectia de politie.Ma gandesc ca ar fi ciudat sa merg in masina cu el fara sa zic nimic asa ca incep sa fac conversatie.

-Cum ai zis ca te cheama?am zis eu oarecum timida.

-Numele meu este Alexander Chas..

-Nu-mi pasa de numele de familie.Imi intind mana dreapta si ii zic:Imi pare bine de cunostiinta Alex,eu sunt Brooke.El imi ia mana si mi-o scutura usor.Are mana ferma si puternica,ma tine de mana un minut  si intr-un final zice:

-Si mie imi pare bine sa te cunosc!Si imi zambeste usor.Imi da drumul la mana si o pune inapoi pe volan.Ma tot gandesc daca ar trebui sa-l intreb cu cine ma confundat pe strada sau nu.De ce ma duce la sectie,adica pe bune acum,atunci cand gresesti o persoana nu o duci la sectie,iti ceri scuze si o lasi in pace deci e ceva la mijloc.Trebuie sa destind cumva atmosfera.

-Pot sa dau drumul la radio?am zis eu cu un tremur in voce.

-De ce?Esti tensionata?

Fir-ar.Si-a dat seama.Se pricepe.Astept un moment sa-ai ia privirea de la mine si ii zic:

-Da.Un pic.El ofteaza usor si imi zice:

-Nu ai de ce.Serios.Probabil e doar o greseala..una foarte ciudata.

-Ce greseala?Cu cine m-ai confundat pe strada?Isi intoarce privirea spre mine,iar ochii lui verzi ma silesc sa ma fac mica in scaun.

-Semeni foarte bine cu o prietena de a mea,cu o colega de munca.Imi dau parul dupa ureche si zic foarte incet,sperand sa nu ma auda.

-Pai si de ce ma duci la sectie?Iar el imi raspunde la fel de incet.

-Pentru ca semeni prea bine cu ea.

Nu inteleg ce vrea sa spun.Cat de bine pot sa seman cu ea pana la urma.Restul drumul il parcurgem in liniste si in scurt timp ajungem la sectie,parcheaza in fata cladirii si cobor din masina.Urcam scarile impreuna si imi deschide usa,intrand prima.Toata lumea din sectie se holbeaza la mine,politisti,secretare,oameni obisnuiti,absolut toata lumea.Cand de bine pot sa seman cu fata aia.

Alex observa ca m-am oprit in mijlocul incaperii pline de oameni si ma ia de mana si ma conduce prin mijlocul oamenilor care continua sa se holbeze la mine.Ajungem la un birou mic inconjurat de alte birouri la care sunt cate un politist si persoane civile,oameni cu probleme.Iau loc pe scaunul din fata biroului,iar Alex se aseaza la birou.Observ ca el nu poarta uniforma,iar ceilalti au uniforma.

-Tu de ce nu porti uniforma?am intrebat eu.Nu ma asteptam sa-mi raspunda la intrebare dar o face.

-Pentru ca eu sunt detectiv.Imi raspunde simplu.

-Si care e diferenta?Spre surprinderea mea incepe sa rada in hohote.Toata lumea isi intorc privirile asupra noastra din nou.Alex nici macar nu baga de seama,dar eu rosesc un pic.Dupa cateva momente se opreste si se uita la mine.

-Imi cer scuze.Doar ca nu ma asteptam sa nu stii care e diferenta dintre un detectiv si un politist.

-Chiar este o diferenta?am intrebat eu,fixandu-mi mainile cu privirea.

-Nu prea te simti in largul  tau.nu?Isi impreuneaza mainile pe birou si se uita la mine cu ochii lui de politist cititor de ganduri.

-Nu.spun eu incet.

-De ce?ma intreaba calm

-Pentru ca nu stiu ce se intampla!De ce m-ai adus aici?De ce se uita toata lumea la mine?Barbatul din fata mea ofteaza,se lasa pe spate in scaun si zice:

-Nici nu inteleg cu  e posibil,dar cred ca o sa intelegem totul imediat.Isi ridica privirea imediat si se ridica din scaun repede.Ma ridic si eu si ma intorc sa vad la ce se uita,simt cum toata energia din corp mi se scurge,cum fiecare cosmar  pe care l-am avut devine realitate,cum fiecare moment de singuratate se adevereste.Ma frec la ochi,poate ca visez.

Parca m-as uita in oglinda.O oglinda mare,exact de intaltimea mea,cu acelasi par ca al meu,aceasi fata,aceasi ochi..nu,ochii sunt diferiti si hainele sunt diferite.Sunt imbracata in pantaloni negri si o camasa albastra care imi scoate foarte bine ochii in evidenta.Ma apropi incet,cealalta eu pare la fel de surprinsa ca si mine.Incerc sa o ating pe umar si reusesc.E reala.Mary e reala.