Infractoarea din sectia de politie

CAPITOLUL 10

O liniste asurzitoare s-a asternut intre mine si Alexander.O liniste care imi face urechile sa zumzaie.Ma uit drept in fata,fara niciun sentiment pe fata.Tocmai mi-am pierdut singurul parinte care ma iubeste..stai un pic..tata meu ma iubeste?De cand ma stiu,tot timpul ma certa si imi zicea ca este dezamagit de mine,de tot ceea ce fac.Atat.Niciodata nu mi-a zic ca am facut  un lucru bun,sa ma mangaie pe cap si sa-mi zica:"Bravo Brooke!Sunt mandru de tine" sau macar sa-mi zambeasca din cand in cand.Toata viata mea mi-a dat ordine si a incercat sa ma schimbe,sa fiu puternica,dar intr-un mod rau,neuman.

Acum el sta pe bancheta din spate a masinii de politie din spatele meu,ducandu-l spre o camera plina de oameni unde va fi judecat pentru faptele lui.Din cauza mea el este acolo sau datorita mie?Tatal meu poate si vrea sa faca rau oamenilor din jurul lui fara nici o remuscare,am trait asta pe pielea mea cand a fost dispus sa curme viata unei fete de cincisprezece ani si sa lase doi copii fara mama.

Tata meu,sigurul meu parinte merita sa fie pedepsit si oprit din a mai face rau oamenilor nevinovati.Inima mea sufera,iar creierul meu nu se poate gandi decat la doua intrebari:"De ce tatal face toate astea?" si "Cum era tatal meu inainte sa moara mama?"

-Esti ok?ma intreaba Alex cu o voce ingrijorata.Ii raspund cu sinceritate.

-Da,cred ca sunt destul de bine avand in vedere ca tocmai am ajutat la prinderea propriului meu tata.Alex isi intoarce privirea spre mine si imi zice:

-Tatal a facut rau multor oameni sa stii.Merita tot din ceea ce urmeaza sa primeasca.

-Ce o sa primeasca mai exact?intreb eu un tremur in voce.Alex isi muta privirea spre drum si imi zice cu o voce sincera.

-Pai va fi judecat de Julie Burnhard,e cea mai severa judecatoare din Los Angeles.Tipa nu iarta pe nimeni niciodata,nu primeste mita,e ca un robot al justitiei care ii striveste pe criminali,pe traficanti de arme si carne de vie,pe toti nelegiuitii,iar cum tatal tau face parte din fiecare categorie,sigur il va manca de viu.

Alex scoate un mic chicotit la sfarsitul propozitie,iar lucrul asta marunt ma face si pe mine sa zambesc.Are dreptate intru totul,tata isi merita soarta si ma bucur ca am fost de partea celor buni sau acum eram in aceasi situatie ca el.

-Zi-mi ce s-a intamplat dupa ce ai plecat de la sectie in seara aceea?De ce nu ai asteptat cateva zile ca sa cauti dovezile?ma intreaba Alex cu ochii la drum.

-Nu am mai asteptat pentru ca si-a dat seama in seara aia ca ceva nu este in regula cu mine,ca stiu adevarul.Mi-ati spus sa fiu naturala cu el,sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Dar dupa ce voi mi-ati spus adevarul,parca s-a schimbat ceva in mine.Mereu am avut o presimtire ca tatal meu face ceva rau,dar nu am vrut sa recunosc chestia asta.M-am dus in seara aia acasa si am incercat sa ma comport la fel cu el si nu am reusit.Am fost prea umila,iar eu nu am fost niciodata umila in fata lui,mereu i-am raspuns obraznic si nu ascultam de el.Mi-am dat seama singura ca stie ca adevarul despre mine,asa ca a trebuit sa actionez repede.

Alex asculta cu atentie fiind concentrat la drum,iar dupa cateva momente ma intreaba:

-Si dovezile cum le-ai gasit?

-Intr-un moment de furie,tatal meu a rasturnat lucrurile de pe masa si dovezile au cazut intr-un colt al camerei.L-am facut sa creada ca nu am luat dovezile cand eu de fapt le am luat si le am ascuns sub pat impreuna cu dispozitivul de localizare.Ceea ce imi aminteste.Dovezile au fost intr-o cutie alba cu flori albastre si mov.Ai luat si cutia sau doar dovezile?Alex pare ca se gandeste un minut,iar dupa imi raspunde si se uita la mine cu privirea lui verde.

-Da,am luat si cutia.De ce?

-Te-ai uitat prin ea?il intreb panicata.In cutia aia sunt lucrurile mamei.Sunt poze cu mama si tata cand erau tineri,cateva bijuteri de ale mamei si in special lucruri mici care i-au apartinut si pe care am reusit sa le fur cand tata i-a ars toate lucrurile.Lucrul cel mai de pret al mamei este un set din argint cu diamante mov format din colier si cercei.Purtam colierul uneori,cand simteam ca vreau sa fie aproape de mine,dar eram foarte atenta ca tata sa nu-l vada si sa nu mi-l ia.