War of crown

Capitol 0

*Alexander*
Sala tronului era extrem de linistita in acea zi de iarna. Regele isi privea cei trei copii jucanduse afara in zapada. In sala se auzea doar focul care ardea neincetat in seminee pentru a incalzi marea cladire. Printesa isi ridica privirea spre tatal ei facandu-i semn sa vina si el afara. Regele zambi, dar o refuzase, intorcandu-se la tronul lui de aur. Pasii rasunau in linistea mormantala. Daca ar sti copii lui prin ce probleme trece... Dar trebuia sa ii incurajeze. Si sa ii pregateasca. Sotia lui, regina Lyana, era pe moarte. Iar sarcina nu ii facea prea bine, dar nu avea ce face. Regina refuza sa renunte la micul copil pe care urma sa il nasca. Regele expira trist privind tot aurul din incapere. Tot acel aur... Iar el... Iar el nu putea sa isi salveze sotia. Lyana era o femeie minunata. Se tragea din familia regala a Caoldanului si membra a clanului Aertheos . O femeie fae minunata. Pe cat de frumoasa pe atat de blanda. Ochii ei albastri-argintii straluceau de bucurie cand isi vedea familia impreuna. Cand ajunse prima data in Caoldan, alaturi de fratele lui mai mare Dominick si parintii lor, Alexander se indragostise de o fata cu parul blond pal, care ii ajungea pana la genunchi. Dupa cateva zile aflase ca fata este mezina clanului regal. Dorea sa stie mai multe despre fata misterioasa, dar cu cat afla mai multe cu atat era mai rau. Aflase ca fae nu pot trai in alte locuri pentru mult timp. Zanele Fae trebuiau sa traiasca in locuri in care au apa pura. Nici aerul oraselor nu le era prea bun. Pe langa astea aflase si ca fae se regenereaza cu sange uman. Atunci se sperie, dar nu renuntase. Si-o dorea prea mult pe fata cu parul blond ca sa ii pese de avertizarile oamenilor.
Cand a cunoscut-o pe Lyana a observat ca nu e deloc asa cum auzise. Nu era insetata de sange si nici agrasiva, dar totusi sensibilitatea la mediul inconjurator exista. Era asa cum orice barbat si-ar fi dorit sa fie sotia lui. In nici 7 luni, cei doi au facut nunta, devenind regele si regina Therrawin-ului. O nunta ca in povesti i-a unit pe cei doi pentru eternitate. Ea chiar se sacrificase și plecase din inima Caoldanului, pana în orașele aglomerate din Therrawin. Cu toate ca acum erau uniti prin sange, cele 2 clanuri au ramas dusmani. Clanul Aertheos si-a pierdut puterea in fata celui Arroway. Totul fusese pierdut atunci. Pamant. Bogatii. Totul. Multi oameni au murit in incercarea Aertheosului de a-si apara tara, dar in zadar. De atunci Caoldan tine de Therrawin. Si asta din vina unei nunti.
Usile se deschisera larg schimbandu-i gandul regelui. Era unul din nobilii de la palat, insotit de un servitor. Cei doi facura o plecaciune in fata regelui, dupa care nobilul se ridica. Parul lui negru ca taciunele era bine aranjat, iar ochii albastrii straluceau. Era foarte entuziasmat de ceva anume.
-Majestatea voastra! Eram pe coridor cand am primit vestea cea mare! Felicitari!
Vocea melodioasa si incantata umplea spatiul gol.
-Despre ce vorbesti Westfall? intreba regele nedumerit.
-Cum despre ce vorbesc, Alexander! Despre gemenii pe care i-a nascut regina Lyana! Sunt sigur ca trebuie sa sarbatoriti. Nu un copil, ci doi! Cata fericire trebuie sa va aduca!
Dean Westfall... Unul din cei mai buni și mai extrovertiti oameni din cati existau. Cu toate care era un om în toată firea, era foarte copilăros.
-Dean. Sti bine ca nu putem petrece cu conditia Lyanei.
-Dar Alexander, sa ai gemeni e ceva mar...
-Taci Westfall! Oricum unul din copii trebuie omorati! O familie regala nu poate avea gemeni.
Regele privi cu atentie cum trasaturile fine ale lui Dean Westfall, unul din cei mai buni prieteni ai lui, se inmuiau. Se vedea usor ca barbatul era trist. Altii nu ar fi observat, dar cei doi se cunosteau din copilarie. Il cunostea mai bine decat oricine. Omul avea 2 copii minunati si o sotie frumoasa.
-Atunci daca ma scuzati, inaltimea voastra, eu voi merge sa imi rezolv probleme, spuse brunetul îndreptându-se de spate și adoptând o figura inexpresiva.
Barbatul a dat sa plece cand regele a tipat dupa el.
-Nu mai ai nici o treaba! Mergi si omoara copilul ala cu mana ta!
Ochii nobilului se marira. Alexander stia ca era greu pentru lordul Westfall  sa omoare copilul, dar trebuia sa il intareasca ca in caz de ceva sa poata riposta. Dean isi inclesta maxilarul si iesi fara sa salute. Regele deja stia ce urma sa se intample. Dean va merge la Lyana. Va cere unul din copii, dar scumpa lui sotie isi va da seama de ce il vrea. Va implora. Va plange. Dar Westfall va ramane puternic si va ucide copilul. Din ordinul regelui. Dupa asta va pleca si se va stabili in centrul Capitalei la o casa luxoasa.
Regele merse din nou la geam si se uita la copii cum se jucau si se gandea ca sotia lui nu se va mai putea bucura de micii ei ingerasi. Ii parea nespus de rău. Unul din îngerașii lui urma sa fie ucis. Bietul copil nu apuca sa vadă ziua de apoi. Servitorul se apropie usor de rege.
-Inaltimea voastra. Am fost trimis de doctori nu doar sa va anunț de gemeni. Mi s-a spus soarta majestatii sale, regina, e doar e chestiune de zile.
Regele își musca obrazul interior. Sotia lui urma sa moara. Iar el nu putea face nimic. Se simtea ca un leu în cușcă. Simtea ca va înnebuni. Nu își pregătise copiii. Ii era foarte greu sa se gândească ca în curând va trebui sa le explice cum stau lucrurile. Joshua era prea mic pentru a înțelege ce se intampla, iar Elena stia o mica parte din probleme fiind destul de mare... dar Carter... El avea cea mai problematica varsta. Era destul de mare încă sa stie ca mama lui nu se va mai întoarce, dar nu era destul de matur pentru a i se explica ce se intamplase de fapt. Regele se temea ca printul mostenitor va trece mult prea greu peste probleme.
Inchise ochii și atinse sticla ferestrei.
-Anunță oamenii din palat despre acesta veste trista. Nimeni din castel nu va mai pomeni de numele Lyanei după moartea ei. Asa este cel mai bine pentru toți.