capitol 6

246 43 12
                                    

*Anna*

Imi e frica.Foarte frica.Ce vrea de la mine?Stiu ca a spus ca nu o sa ma raneasca,dar tot nu ma simt in siguranta.Vreau doar sa fiu acasa....Sa merg la scoala si sa imi reiau viata plictisitoare.

-Cat timp te-a tinut inchisa?Intreaba el cu o voce foarte serioasa dar si blanda.

-De o luna,cred.Raspund eu foarte incet,aproape ca o soapta.

-Parintii tai ar fi trebuit sa observe ca ai disparut.De ce nu au chemat politia sa te caute?

Un fior ma cuprins cand am auzit intrebarea,apoi o lacrima s-a adunat la coltul ochiului.Am sters-o repede si am raspuns:

-Nu am parinti....

-Ce s-a intamplat cu ei?

-Au murit cand aveam 10 ani...

-10 ani?Esti sigura?

-Da.Iar dupa moartea lor am ramas cu bunica mea.

-Si cu ea ce s-a intamplat?

-A vrut sa ma omoare.M-a dus in padure si...nu stiu ce s-a intamplat.Am inchis ochii iar cand i-am deschis ea era intinsta pe jos si plina de sange.

*Jeff*

Ok,cred ca am dat de necaz.Trebuie sa aud ce ii zice fata aia lui Slender.Ce e asa special la ea?De ce vrea slender atat de mult sa o cunoasca?

Merg usor la usa biroului lui Slender ca sa trag cu urechea.

narator:jeff a auzit ce s-a intamplat cu bunica Annei.

Nu.E imposibil...Nu se poate sa fi fost ea fetita aceea mica,cu ochii in lacrimi si gata sa fie omorata chiar de buica ei.Imi amintesc perfect ziua aia.Eu mergeam linistit in cautare de victime si,dintr-o data,zaresc printre copaci suvitele roscate ale unei fetite.Merg spre locul unde se afla si observ ca fetita plangea.In momentul acela am simtit o chestie pe care nu am mai simtit-o pana atunci....mila.M-am repezit la bunica ei si am omorat-o.Dupa ce am auzit ca inima nu ii mai batea m-am ascuns dupa un copac.Fetita deschise ochii.Niste ochi mari si verzi,plini cu lacrimi si teama....

*anna*

-De ce voia bunica ta sa te omoare?

-Nu stiu exact....Stiu ca imi spunea foarte des ca seman cu mama.

-Cum arata mama ta?

-avea par saten si ochi caprui.Nu stiu de ce zicea bunica ca seman cu ea...

Cu fiecare intrebare pe care mi-o punea parea din ce in ce mai curios,dar ultimul meu raspuns parca la pus pe ganduri.Era o tacere destul de incomoda si,incercand sa ii ocolesc privirea(privirea inexistenta, deoarece el nu avea ochi) am inceput sa ma uit pe rafturile pline de carti si praf.In timp ce cercetam cu privirea toata incaperea am observat,printre miile de carti,o rama cu o fotografie.Erau trei tipi care seamana exact cu Slenderman,iar intre ei statea o fata cu parul roscat,ochii roz,imbracata intr-un hanorac gri deschis.Imi amintea de cineva.....de mine.

Ma tot holbam la acea femeie care semana izbitor cu mine,diferenta fiind faptul ca ea avea ochii roz iar eu ii am verzi.Incerc sa vad mai clar poza,deoarece e foarte departe de mine si mai e si plina de praf.In fata fotografiei ceva stralucea,era un colier cred.

Vad ca Slenderman e distras si scufundat in gandurile lui.Incerc sa ma ridic usor de pe canapea si sa ma indrept catre acea fotografie.Cand ajung in dreptul ei observ ca ceea ce stralucea era defapt un cutit care avea legat de el un medalion.Am luat medalionul in mana si dau sa il deschid.

-Ce faci acolo?!striga Slenderman uitanduse nervos la mine,apoi calmandusi privirea pentru a nu ma speria mai tare.

-pai....ammmm....Vroiam sa vad foografia.Cine e acea femeie?

Nu am murit:)).Doar mi-a fost lene sa scriu si nici nu prea am avut idei.Sper ca v-a placut.

Pwp :*

Prizoniera unui criminalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum