Prizoniera unui criminal

Capitol 15

  Stateam in pat si ma gandeam la tot ce s-a intamplat: la cum a fost prima mea victima, la ce s-a intamplat cu Katy, la ce mi-a facut L. Jack, la amintirea aia sau ce o fi fost ea; mi-am amintit cat am suferit pentru Katy, dar si cum mi-a trecut acea tristete cand mi-am concentrart toata atentia pe sentimentul de ura si furie; cum am uitat de faptul ca eu am omorat o persoana atunci cand L. Jack mi-a facut acele lucruri; si cum sentimentele acelea de frica, teama sau groaza pe care le aveam in seara aia au disparut complet in secunda in care am vazut-o pe Cherry, adica mama, cum m-a luat in brate inainte sa plece definitiv din viata mea......

 Tot ce simtim, toate sentimentele bune sau rele pe care le avem, se pot schimba dintr-un moment in altul.Azi poti fi cel mai fericit  iar maine sa suferi cumplit; iar dupa ce suferi si te gandesti ca nu poti patii mai rau vine o suferinta si mai mare, ce te face sa uiti de prima.Oricat de tare te-a ranit ceva exista mereu alceva ce te v-a ranii si mai tare.Cand ma gandesc la L. Jack nu imi mai provoaca acel sentiment de frica, ci unul de furie, pentru ca nu am putut sa ma apar singura.

-Anna?[Jane]

-Da? [Eu]

-Esti ok? [Jane]

-De ce toata lumea ma intreaba asta?!Da, sunt ok![eu]

-Sigur?[Jane]

-AM ZIS CA SUNT BINE![eu]

-Nu e nimic daca suferi Anna....Doar pentru ca vrei sa devii o criminala asta nu inseamna ca nu ai voie sa simti....[Jane]

-Nu am cum sa simt tristetea si durerea daca  singurele sentimente pe care le am sunt ura si furia.[eu]

-Amandoua stim ca minti....Tu simti compasiune si iubire pentru tot ce este in jurul tau; tu esti sensibila si delicata, dar si periculoasa;  tot acest amestec de sentimente te fac sa fi tu...[Jane]

-Dar ura, insensibilitate si cruzimea fac durerea adevarata sa dispara, asa ca le prefer pe ele...[Eu]

-Degeaba incerci sa fi alcumva decat esti deja.Poate ca acum te crezi dura si insensibila, gata sa omori tot ce iti sta in cale, dar la prima persoana ce te v-a ruga sa ii arati mila o sa te inmoi si o sa cedezi.Iar toate emotiile pe care le-ai tinut in tine o sa te loveasca toate deodata si o sa te copleseasca si o sa incepi sa te  acuzi pentru tot ce ai facut atunci cand te credeai fara sentimente.[Jane]

-Nu mai vreau sa fiu vechia eu, cea sensibila, plangacioasa, firava si fara aparare; vreu sa fiu puternica, sa ma pot proteja singura si sa nu am nevoie de altii ca sa aibe grija de mine.[eu]

 Jane da sa plece din camera si arunca o privire dezamagita si plina de compatimire.Ochii ei negrii  rascolind-mi sufletul, si fiecare colt din el fiind acoperit cu intuneric.Dar nu un intuneric rece si infiorator, ci unul iubitor si intr-un fel plin de caldura.

-Vreau sa ma antrenez![eu]

-E ziua ta.Ar trebui sa te relaxezi.[Jane]

-Ziua asta e ca toate celelalte, nu e speciala.Niciodata nu a fost si niciodata nu va fi.Singurul lucru care mi-ar distrage atentia de la toate chestiile astea ar fi antrenamentul.Te rog![Eu]

-Ce vrei sa inveti?[Jane]

-Vreau sa invat cum sa ripostez.[eu]

-Uffff.....Ok, sa incepem![Jane]

 Toata dupamiaza mi-am petrecut-o prin padure antrenandu-ma.Jane m-a invatat niste miscari de aparare iar dupa am inceput sa jucam un fel de joc: eu plecam singura  prin padure iar Jane ma ataca iar eu ma aparam de atacurile ei surpriza.Primele dati (primele 100 cred) eram pusa la pamant, data cu capul de copaci, si lasata cu o gramada de vanatai.Dar cand am inteles cum merge treaba i-am facut niste vanatai de toata frumusețea .