-Jack, sunt ok.Pot sa merg si singura.[eu]si ma smucesc din bratele lui.
-Stai aici!Trebuie sa te odihnesti, abia ai scapt din incendiu, trebuie sa te mai refaci.[L. Jack]
-Jeff![eu]
-Huh, da?[Jeff]
Jeff veni la mine abtinanduse sa nu ii dea un pumn lui L. Jack.
-Ce e?[Jeff]
-Stai sa ma sprijin de tine.[eu]si ma dau jos din bratele lui L. Jack, iar logic ca gravitatia mi-a facut cunostiinta cu pamantul, sau aproape.Jeff ma prinsese inainte sa dau cu capul de pamant.
-Vezi, nu esti in stare sa mergi....[L. Jack]
Eu ma uit la L. Jack iar apoi la Jeff cu o privire ceva gen "HELP MEEEE,PLSSS!!!" iar el mi-a luat mana si a dus-o pe dupa gatul sau, iar cu cealalta mana ma tinea de sold ca sa ma ajute sa merg.
-Sunt ok,vezi![Eu]
Jeff se uita la mine cu un zambet amuzat, si o luam mai in fata.Nu a spus nimic tot drumul, de fapt cred ca nimeni nu a vorbit.Era o atmosfera ciudata, si ma simteam vinovata....
-Jeff, de unde stiai ca sunt in pericol?[eu]
-Pai Slender nu iti mai simtea sufletul in padure si la ce noroc ai tu nu a fost greu sa ghicim ca ai probleme.[Jeff]
Eu ma imping mai mult in bratul lui Jeff si zambesc cat sa nu ma vada el.
-Macar ai aflat ceva?[Jeff]
-Nu....Nu am gasit scrisoarea.[ zicand aproape in soapta,si incercand sa imi ascund minciuna]
-Orice s-ar intampla suntem cu tine, o sa aflam.Sa nu mai faci chiesti dinastea, noi suntem aici pentru tine si o sa te sustinem in tot ceea ce faci; nu mai esti singura...[Jeff]
-Apropo, dragut discursul ala pe care i l-ai spus lui L. Jack.[zic eu razand]
-Nesuferito, erai treaza?[si si Jeff a inceput sa rada, putin rusinat]
-Dap, si am asistat la toata discutia.[eu]
-Am zis sa fac si eu pe sensibilul, ca asa le place fetelor.Pfffff, doar nu credeai ca ceea ce am zis era real.Hai sa uitam ...[Jeff]
-De ce sa uit?Nu vreau sa uit....[eu]
Se uita la mine si zambeste usor, ca unui copil ce credea copilareste in povesti.Se uita cu duiosie si amuzament, si ma stranse mai tare langa el iar eu punandu-mi capul pe umarul lui imi sopti:
-Esti ca un copil mic, crezi in lucruri ce nu se vor intampla niciodata.....[Jeff]
-Nu sti ce cred eu....Nu sti nimic defapt...[Eu]
-Ai inceput sa te indragostesti de un criminal cu sange rece, de un monstru; si crezi ca tu poti schimba acel monstru facandu-l o persoana mai buna.....Asta crezi.[Jeff]
-Cum am zis, nu sti nimic....[eu]
Si zicand asta imi ridic capul de pe umarul lui si ma indrept singura spre casa ce se contura usor printre copacii.
-Eu nu ma indragostesc de monstri, monstrii exista doar in povesti.Iar eu nu mai cred in povesti....[zic eu fara sa ma uit in spate, dar stiind ca Jeff a auzit]
Cand am ajuns in casa am inceput sa fiu luata la intrebari si toata lumea era adunata in jurul meu.Eu deja ma simteam vinovata ca i-am speriat asa de tare pe toti dar am inceput sa ma simt oribil cad i-am vazut pe toti in jurul meu, vorbind unul peste altul fara ca eu sa inteleg ceva.Intelegeam doar niste fragmente scurte ce imi erau tipate in urechi.Toata agitatia din jurul meu m-a facut sa ametesc.
CITEȘTI
Prizoniera unui criminal
Hayran Kurgu"O zi normala din viata mea s-a transformat in ziua care mi-a schimbat intraga viata, iar cand am plecat am stiut ca nu o sa ma mai intorc , si ca totul urma sa se schimbe."
