Vantul rece imi zbura parul de pe fata si frunzele de pe haine.Un picur de ploaie imi cade pe cap urmat de multi altii.Eram unda toata,vantul batea puternic si inghetam de frig,dar nu vroiam sa grabesc pasul.Peste tot pe stalpi erau poze cu mine pe care scriau "disparuta" si multi oameni se holbau la mine pe strada (probabil si pentru ca aveam hainele patate cu sange).
Tot drumul m-am gandit la ce o sa ii spun lui Katy,si inca nu imi gasesc cuvintele.Nu stiu cum sa incep sa ii povestesc,nu stiu cum sa ii descriu ce s-a intaplat si nu stiu cum sa ii spun ca s-ar putea sa dispar iar.
Mergand prin ploaia rece de toamna,ajung in fata casei lui Katy.Geamul ei e deschis si din camera ei se aude muzica si se simte miros de parfum.Nu vad masina parintilor ei deci probabil e singura acasa,asta e super deoarece nu vroiam sa dau explicatii parintilor ei.Sun la sonerie si o aud pe Katy cum bombane ceva iar apoi ii aud pasii pe scari.
Deschide usa si stau o secunda sa ma uit la ea si ii sar in brate.Ea nu a avut timp sa reactioneze iar dupa ce am strans-o puternic am inceput sa plang.Ea m-a impins si s-a uitat mai atent la mine.
-Anna?
Eu dau din cap in timp ce plang in hohote.
-Ce ai patit?spune ea incepand sa planga.
-Prea multe......
Ea ma baga in casa si imi da niste haine curate.Eu eram inca speriata si infricosata.Toate lucrurile care s-au intamplat intr-un timp asa scurt.....
-Unde ai fost?spune Katy inca plangand.
-Daca iti spun o sa zci sa sunt nebuna.....
-Orice ar fi,sunt langa tine.....Nu uita asta.
Am inceput sa ii povestesc fiecare clipa,fiecare lacrima varsata si fiecare amanunt din ceea ce mi s-a intamplat.I-am povestit de Jaff,de Slander si de ceilalti ciudati.I-am povestit despre prima mea "evadare",despre mama si despre medalion.
-Ok....Anna,eu zic ca ar trebui sa te linistest putin,si dupa sa spui ce ti s-a intamplat.Probabil esti inca speriata si nu gandesti limpede.
-Ma crezi nebuna?Seros?!Tu chiar crezi ca am fugit singura de nebuna prin padure si m-am ranit singura iar chestiile pe care ti le-am povestit sunt inventate?
-Anna,esti doar speriata.....Poate te-ai lovit la cap si doar ti-ai imaginat toate chestiile alea.
-Nu mint!
-Nu zic ca minti......
-Ba da!Asta zici!Spui ca sunt nebuna!Stiam ca daca o sa povestesc cuiva asta o sa ma creada nebuna,dar nu ma asteptam de la tine....Ma asteptam sa ma crezi,sa ma stangi in brate si sa imi spui ca nu sunt nebuna si ca totul o sa fie bine.zicand asta ma bufneste plansul.
Observ ceva diferit la Katy,nu e la fel.Nici nu ma ia in brate cand vede ca plang,doar se uita.Se aude soneria iar Katy se uita putin nelinistita spre scarile care duceau la usa apoi s-a uitat la mine.Eu merg la geam ca sa vad cine e dar Katy ma trage de mana.
-Cine e?Intreb eu furioasa
-Anna,te rog sa ma intelegi....
Dar nici nu o las sa termine ca ma smulg din stransoarea ei si ma uit pe geam.Cand am vazut cine e nici nu am mai putut sa plang,nu vroiam sa plang.Eram furioasa si ma simteam tradata.Era una din fetele care mereu radeau de mine si care se credeau mult mai bune ca mine sau ca oricine.
-Serios?!
-Nu puteam sa stau sa te astept la nesfarsit......Toata lumea zicea ca esti moarta.
-A trecut doar o luna dupa ce am disparut iar tu deja m-ai uitat?
CITEȘTI
Prizoniera unui criminal
Fanfic"O zi normala din viata mea s-a transformat in ziua care mi-a schimbat intraga viata, iar cand am plecat am stiut ca nu o sa ma mai intorc , si ca totul urma sa se schimbe."
