Merg in camera mea si, cu scrisoarea in mana, ma intind in pat , incep sa citesc scrisoarea de inca cateva ori.Lacrimi calde se scurgeau din ochii mei de fiecare data cand citeam.Mi-o imaginam pe mama cum statea si scria asta, uitandu-se la patul unde dormeam eu si imaginandu-si momentul cand eu o sa descopar scrisoarea.In cap imi vin o gramada de intrebari ce au pornit de la ceea ce trebuia sa fie o explicatie,un raspuns.Cu lacrimi in ochi si simtindu-ma ca si cum nu am aflat nimic nou, ba chiar am intrat si mai mult in ceata, adorm tinand scrisoarea strans in mana.
*Stau intinsa pe jos in mijlocul unei paduri, o padure inflorita si luminoasa.Ma ridic si observ ca sunt imbracata intr-o rochie sifonata de un alb murdar si foarte rupta, iar picioarele mele atingeau iarba matasoasa a padurii.Nu am mai vazut locul asta niciodata, insa mergeam foarte sigura intr-o directie, fara ca macar sa stiu ce ar trebui sa gasesc sau unde ar trebui sa ajung.Ma uitam in jur si vedeam toata acea padure uimitoare care imi oferea un sentiment de siguranta si fericire.
Cu cat mergeam mai mult padurea incepea sa se schimbe:nu mai era la fel de deasa, copacii erau arsi , afara era noapte, iar din iarba matasoasa mai ramasesera doar cateva petice si nu ma mai simteam la fel de insiguranta.Eu mergeam pe un fel de poteca, inconjurata de copaci arsi iar pe jos puteam vedea cenusa lasata de copacii ce au ars in totalitate.Prin tot acel peisaj ciudat am vazut o casa ce era aproape de prabusire, arsa aprope toata, cu geamurile sparte si cu un acoperis gaurit.Inaintez spre casa, cu pasi tremuranzi, si atunci cand pun piciorul in casa totul a inceput sa imi para foarte familiar.Merg spre singura camera care mai avea usa intacta si cand intru observ ca toata camera era neatinsa.Toate lucrurile erau noi si fara pic de arsura pe ele.Cand ma uit mai atent vad ca aia e camera mea, iar ca cineva statea pe patul meu cu spatele spre mine.
Ma apropii usor de acea persoana si o ating usor pe umar, ea intorcandu-se si aratandu-si fata alba cu suvite rosiatice ce ii acopereau putin ochii roz....
-Mama?[eu]
-Anna, trezeste-te![mama]
Simt un mros de fum si incep sa tusesc.Automat deschid ochii si vad ca sunt inconjurata de flacari.Totul in jurul meu s-a transformat intr-un fel de iad si vad ca nu mai am scrisoarea in mana.Fumul de la flacari ma facea sa tusesc din ce in ce mai tare si simteam ca nu mai pot respira.
-Aaaaaaaaaaajutor![eu]
Cu ultimele suflari pe care le aveam am strigat in speranta ca cineva ma va auzi, ca cineva, intamplator, ma v-a auzi si o sa ma scape din iadul asta....insa nu.Nimeni nu mi-a raspns la strigate si simt cum aerul nu mai e respirabil, incep sa ametesc si ma prabusesc in pat iar privirea imi fuge spre o bomboana intr-un ambalaj alb cu negru ce statea pe podea, aproape de patul meu.Ochi se inchid treptat si imi pierd constiinta.
*Jane*
Ok, acum trebuie sa ii explic lui Slender de ce Anna nu e cu mine si cum am lasat-o sa mearga de una singura la vechia ei casa....perfect!Clar o sa ma omoare , iar dupa ce mor o sa ma invie ca sa ma omoare iarasi.
Deschid usa si intru in casa.Spre surprinderea mea nimeni nu e in sufragerie iar lumina e stinsa.Cand inchid usa in spatele meu lumina se aprinde brusc si aud o multime de voci strigand "la multi ani!" si ii vad pe toti sarind de dupa canapea, televizor si de pe scari.Se uita la mine si urmeaza o tacere ciudata.
-Unde e Anna?[Ben]
-Ummmm......paiiiiiiii......Stiti, defapt e foarte amuzant.Um......[eu]
-Jane, unde e Anna?[Slender]
-Ea....ummm....a vrut sa ia o gura de aer, si a mai ramas sa se plimbe prin padure.[eu]
-Ai lasat-o singura, noaptea, prin padure?[Slender]
-Are un cutit la ea si daca tipa o data poate sa doboare pasarile de pe o raza de 50 de km...Cred ca se descurca.[eu]
-Si daca ea e atat de insiguranta , de ce nu ii simt prezenta in padure?[Slender]
-Ok....S-a dus la casa ei din oras.Spunea ca trebuie sa caute o scrisoare lasata de Cherry.Am vrut sa merg cu ea dar a zis ca vrea sa mearga singura si ca asta ar fi cel mai bun cadou de ziua ei, si a facut si fata aia de caine plouat.[eu]
-Vorbim mai tarziu de pedeapsa, acum Anna are probleme![Slender]
Am iesit toti din casa speriati si am inceput sa fugim spre iesirea din padure.Jeff era in fata tuturor, pe fata lui se putea citi cu usurinta ingrijorarea si teama.
*Jeff*
Cu cat ma apropi mai mult de casa Annei se contureaza din ce in ce mai bine niste flacari imense ce inghiteau intreaga casa.Fixez cu ochii fereastra Annei sperand ca o s-o vad sarind pe acel geam, dar cand am ajuns mai aproape il vad pe L. Jack cu Anna in brate.Pentru o secunta m-am oprit foarte confuz dar am inceput sa alerg din nou spre Anna.
Ajung langa L. Jack si vreau sa o iau pe Anna dar el se fereste si imi arunca o privire scarbita.
-Da-mi-o![Eu]
-Eu am fost cel care a scos-o din infernul ala, si nu ii datoram nimic....Puteam sa o las sa moara, dar am salvat-o!Am protejat-o de ceea ce voi nu a-ti putut, si vrei sa ti-o dau tie?[L. Jack]
Mi-am inclestat pumnul si am zis printre dinti:
-Tin la Anna mai mult ca la orice!Dupa tot ce i-ai facut, cum poti sa spui ca tu esti cel ce o protejeaza?Mi-e scarba de tine...[eu]
-Atunci de ce nu ai fost aici pentru ea?De ce nu ai fost in stare sa o salvezi?Daca ai fi tinut la ea ai fi fost tu cel care o scoteai din flacari!Tu nu ti la Anna, o consideri propietatea ta, una din jucariile tale, iar atunci cand o sa te plictisesti de ea o s-o parasesti pur si simplu....ca si cu Jane.[L. Jack]
In momentul ala ii dau un pumn in fata cu toata ura posibila si incepe sa ii curga sange din nas cand ma pregateam sa ii mai dau un pumn, Slender ma prinde cu o tentcula de incheietura.
-Jeff, inceteaza!Are drepate, el nu ii datora nimic Annei si totusi a salvat-o....Ar trebui sa ii multumesti!L. Jack, daca mai vrei, te poti intoarce in Creepy pasta....[Slender}
-Ce?NU!Nu poti face asta!Nu dupa tot ce i-a facut Annei![A. Jack]
-A salvat-o!Datorita lui, Anna e in viata, iar asta compenseaza tot ce a facut in trecut....[Slender]
Am pornit spre casa L. Jack stand in spatele grupului.Nu puteam sa suport sa o vad pe Anna langa el, ma simteam vinovat si furios...Tot ce imi doresc e ca Anna sa fie bine.De cand am vazut-o atunci in padure, pregatindu-se sa fie omorata de bunica ei, am simțit ca trebuie sa o apar.Nu pot sa explic ceea ce am facut, pur si simplu am facut.Nu pot sa accept ca nu eu am fost cel ce a salvat-o pe Anna, ca nu am fost cel care a sarit cu ea peste nesuferitul ala de geam....
*Anna*
Simt aerul rece si picăturile reci de ploaie ce imi atingeau corpul, simt caldura bratelor ce ma carau pe poteca mocirloasa din padure.Sunt treaza de ceva timp insa nu am deschis ochii, nu voiam sa vad cine ma tinea in brate, desi stiam, nu voiam sa vad; nu voiam sa aflu daca ceea ce auzisem era adevarat, desi o parte din mine stia ca tot ce s-a petrecu si ca tot ce am auzit a fost adevarat dar cealalta parte din mine voia sa creada ca a fost doar un vis....
Cand o picatura de ploaie imi atinge pleoapa, strang instinctiv din ochi iar apoi ii deschid, fara ca macar sa imi dau seama.L. Jack sa uitat la ochii mei speriati, privirea lui fiind blanda si intelegatoare atunci cand mi-a zis aproape in soapta "Esti bine acum, o sa iti explic totul dupa ce te odihnesti." ridicandu-ma putin mai sus pe bratele lui si sarutandu-ma pe frunte...
Bleah,SCARBOS!
*************************
Sper ca va place capitolul, si sper sa nu ma omorati ca nu am mai postat :)).
M-am gandit ca pentru a respecta cat de cat un program de postat si pentru a avea timp si sa scriu un capitol bun si interesant pentru voi, de acum inainte voi posta atunci cand cel mai recent capitol va avea 10 voturi.(sper ca nu va deranjeaza, insa acesta este singurul mod sa vad catora dintre voi va place cartea si cati doresc sa o continui)
Multumesc ca imi cititi cartea <3! Ceaw!
CITEȘTI
Prizoniera unui criminal
Fanfiction"O zi normala din viata mea s-a transformat in ziua care mi-a schimbat intraga viata, iar cand am plecat am stiut ca nu o sa ma mai intorc , si ca totul urma sa se schimbe."
