Printesa Regatului de la Rasarit , Eun Ara, strabatea cu pasi grabiti coridoarele palatului, urmata indeaproape de slujnicele sale personale. Eun Ara era singura printesa a Regatului de la Apus. Era cunoscuta in regat ca fiind cea mai miloasa si generoasa fiinta de pe pamant, asa cum demomstra numele ei. Felul ei delicat de a fi si sufletul ei pur puteau castiga inima oricarui ar fi intalnit-o. Printesa se deghiza in haine taranesti si iesea deseori prin regat, urmarind viata de zi cu zi a poporului ei, luand aminte de necesitatile lor si substituindu-le , fara ca ei sa se fi plans in prealabil. Acest lucru castigase respectul poporului pentru fata, desi nimeni nu ii cunostea chipul.
Regele trimise urgent dupa ea, iar Eun Ara se indrepta grabita spre sala tronului. In clipa in care ajunse in fata ei, slujitorii care pazeau usa o deschisera, iar ea pasi inauntru. In sala se aflau doar Regele si Printul Mostenitor, fratele ei mai mic cu doi ani decat ea.
Eun Ara facu o reverenta , incrucisandu-si picioarele si aplecandu-si capul.
-Majestate, m-ati chemat? intreba cu vocea ei dulce in clipa in care isi relua pozitia initiala.
-Da, fiica mea, te-am chemat. Apropie-te, te rog.
Printesa facu intocmai si curioasa se uita la tatal ei, apoi la fratele ei, care statea pe partea dreapta a Regelui.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
-Am o veste buna pentru tine, Printesa. Te vei casatori in doua luni.
Cerul parca ii cazu in cap cand isi auzi fratele dandu-i acea veste ingrozitoare. Stia ca a atins varsta favorabila casatoriei si nu era impotriva sa isi gaseasca un sot, dar nu era de acord cu o casatorie aranjata, in care ea nici macar nu stia de cine isi va lega destinul.
-Po-Poftim? O sa ma casatoresc? De ce? Si cu cine? intreba ea alarmata.
-Te vei casatori cu Printul Mostenitor al Regatului de la Apus. De ce? Pentru a crea o alianta si a ne intari regatele.
-Dar Majestate, eu nu vreau sa ma casatoresc cu cineva pe care nu il cunosc! scanci fata si isi fremata tensionata mainile pe sub bluza pe care o purta.
-Eun Ara! Indraznesti sa te opui deciziei Regelui? striga fratele ei la ea, iar Printesa se cutremura. Desi era mai mic decat ea, pozitia pe care o ocupa, aceea de Print Mostenitor al Regatului de la Rasarit, ii permitea mai multe decat ei. Desi ea era mai mare decat el, Printul Mostenitor avea voie sa-i spuna pe nume, iar ea il putea numi doar orabeoni (frate mai mare).
Printesa incepu sa planga, speriata de viitorul ce o pastea.
-Da, ma opun! exclama ea si isi dadu frau lacrimilor sa-i alunece pe obraji. Tocmai s-a hotarat ca noi femeile sa ne putem alege sotii! Am de gand sa ma tin scai de aceasta noua lege! Nu ma voi casatori cu cineva pe care nu il cunosc!
-Eun Ara! striga Regele si se ridica de pe tron. Atata insolenta! In viata mea nu te-am vazut vorbind asa!
Printesa se aduna repede, isi sterse lacrimile si cazu in genunchi in fata tatalui ei. Se apleca si se apleca pana ajunse cu fruntea lipita de podea si cu bratele intinse deasupra capului.
