Dragă străine,
Totul a început într-o zi friguroasă, mai exact 2 decembrie. Atunci a fost prima zi în care ne-am cunoscut. Am vorbit zile întregi, nopți îndelungate. Ne-am întâlnit într-un final, după multă așteptare, din cauza timidității mele. Am vorbit, am râs, ne-am zâmbit, ne-am privit și fără să ne dăm seama, ne-am apropiat unul de celălalt. După acea zi, au urmat si altele. Multe altele. Eram nedespărțiți. Eram ca doi magneți, nu puteam să stăm separați. După o lună în care am început să ne cunoaștem, a urmat un pas mare pentru mine. Ai vrut să mă prezinți familiei tale. Aveam emoții, multe emoții. Îmi doream să fie un vis. Să mă zdruncine cineva și să mă trezesc. Ai văzut că sunt panicată, că nu sunt încă pregătită, dar ai insistat. Ai insistat să-ți cunosc apropiații cu orice preț. Dar pentru ce toate astea? De ce ai insistat? Erai conștient că părinții tăi o să mă iubească și n-o să poți să mai dai înapoi. Când am ajuns în fața faptului împlinit am încetat să-mi mai pun întrebări și să fac în așa fel încât totul să decurgă bine. Dupa ore de vorbit și zâmbete afișate, părinții tăi m-au plăcut. Acțiunile lor îmi demonstrau că vor să mă mai vadă. Că mă vor alături de tine, dar și de ei. Mama ta deja mă alinta. Eram crețulina ei. Și în ziua de azi o iubesc pe mama ta. Un om deosebit. O femeie puternică și o mamă grijulie. Semeni cu ea. Ai fost un personaj puternic, atent, drăgăstos și pe lângă toate astea, ai fost prima mea iubire.
Cu multă dragoste, iubirea ta pierduta.
