3

13 0 0
                                    

Dragă străine,

Voi începe cu zâmbetul tău. Acel zâmbet care îmi făcea viața mai frumoasă. Când te uitai la mine și îmi zâmbeai mă simțeam frumoasă, împlinită și fericită. Voi continua cu ochii tăi în care mă vedeam cea mai frumoasă femeie. Continui cu buzele. Buzele tale dulci și perfecte. Acele buze care mă sărutau cum n-a făcut-o și n-o s-o facă nimeni niciodată. Buzele care îmi sărutau fruntea în cele mai potrivite momente. O să-ți mai vorbesc despre brațele tale mari care mă cuprindeau când aveam nevoie sau când îmi era frig. Brațele pe care le loveam și te prefăceai că te doare doar ca să mă vezi zâmbind. Mai este și acea voce caldă care nu m-a certat și care m-a învățat definițiile răului și binelui. Acea voce care îmi soptea încet la ureche că mă iubește. Ai fost bărbatul care voia să facă din această fata o femeie adevarată. Ai fost bărbatul care mă înnebunea la propriu și la figurat. Ai fost bărbatul lângă care eram dispusă să mor. Ai fost bărbatul meu puternic, grijuliu, iubitor, bleg , dar niciodată, absolut niciodată n-ai fost prost. Pentru că un bărbat prost nu apreciază. Un bărbat prost profită, jignește, lovește prin vorbe și poate și altfel femeia de lângă, dând dovadă de dispreț. Iar bărbatul meu nu a fost niciodată așa. Bărbatul meu și-ar fi dat viața pentru mine, femeia lui. Bărbatul meu n-ar fi dat nici cu o floare in mine. Bărbatul meu nu a profitat. Bărbatul meu m-a apreciat. Bărbatul meu m-a respectat. Bărbatul meu ai fost tu, iubitule. Adoram când te îngrijorai pentru că nu mâncam o zi întreagă. Sau când ne certam dintr-un nimic. Adoram când ne supăram unul pe celălalt și după nu știam cum să ne iubim mai mult. Adoram când râdeam sau plângeam împreună. Când nu ne plăcea sau când susținem pe cineva. Și Doamne, adoram din tot sufletul când eram geloși, pentru că atunci arătam cat de mult ne pasă. Și ne păsa mult. Am fost genul de femeie posesivă. Genul de femeie care te făcea să te enervezi, care iți omora calmul, care te iubea atât cu inima, cât și cu trupul, care te înnebunea, care te făcea să fii fericit, care te făcea să vrei să fugi, dar să te intorci repede, care te dispera. Și toate astea, dragul meu, doar pentru că te-am iubit. Iar tu mi-ai acceptat aceste nebunii, deoarece ai fost în stare să riști totul, pentru mine, femeia ta, fară de care nu-ți vedeai viața.

Cu multă dragoste, iubirea ta
pierdută

100Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum