Dragă străine,
După ce ți-am cunoscut familia, a venit și rândul tău să o cunoști pe a mea. Nu erai foarte deranjat de acest lucru. Erai stăpân pe situație. Erai sigur că totul o să fie bine și chiar așa a fost. Te-au plăcut mult, chiar dacă vârsta ta a fost o mică problemă. Major fiind se gândeau că ai vrea altceva de la mine, dar tu voiai doar un suflet care să te iubească. Mereu am fost dispusă să te iubesc fără limite. Așa că m-am legat de tine , cel care știa cum să mă facă să nu-mi mai doresc să plec. Mă legasem cu totul . De mâini, de picioare, de suflet, de tot ce am putut și n-am vrut să-ți mai dau drumu'. Mintea mi-o cususem cu ață groasă de a ta, cât să nu fugă în alte părți. Să fiu mereu acolo printre gândurile tale. Mințile noastre erau cele mai bune prietene, se sfătuiau, luau decizii și făceau cele mai bune alegeri. Iar atunci când una o lua pe căi greșite, cealaltă o trezea la realitate. Aveam mâna legată de a ta atunci când ieșeam în lume, căci nu voiam să mă pierd de tine. Îmi legasem responsabilitățile de ale tale, astfel încât să fim împreună la bine, dar și la rău. Mi-am legat picioarele de ale tale atunci cand n-am mai știut pe unde să merg. Doar știai cat de impiedicată sunt. În tine găsisem cel mai mare sprijin, îndrumare și ai fost cel care nu m-a lăsat să cad. Sufletul era și încă este legat bine . Și-a facut loc acolo in cele patru cămăruțe care încă îmi aparțin. Iubirea noastră a fost diferită și asta o făcea unică.
Cu multă dragoste, iubirea ta
pierdută
