Dragă străine,
Îți mai amintești de mine? Obisnuiai să mă alinți, să mă privești ore întregi ca și când erau secunde pentru tine. Obișnuiai să mă strângi tare in brațe atunci când ne întâlneam. Eu obișnuiam să te cred, să te ințeleg, să te accept așa cum erai, să te iubesc. Te iubeam! De-ai știi cât. Iubeam pământul de sub picioarele tale și aerul de deasupra ta. Iubeam fiecare lucru atins de tine. Iubeam să te iubesc. Dar vezi tu, iubirea când este multă te urcă pe varful unui munte, iar atunci cand dispare nu ai unde să mai urci, doar cazi. De ce m-ai lăsat să cad? Am cazut și m-am lovit de nori, apoi am alunecat în gol. Am incercat să mă agăț de o rază de soare, dar a început să plouă. Picăturile de ploaie mă aduceau și mai repede jos. Tu ai stat pe varful muntelui și ai vazut cum cad! Ai vrut să cobori să mă prinzi. Doar ai vrut. Până să ajungi tu, eu căzusem de mult murdărindu-mă de noroi. Am încercat să am grija de sufletul meu să nu fie pătat, dar degeaba. M-am uitat în toate părțile sperând să te zăresc. Nu știam pe unde trebuia să merg. Am alergat, din ce în ce mai tare. Știam că trebuie să te gasesc pe undeva. Am strigat până am ramas fără glas. Eram pierdută. Mult timp am mers prin întuneric încercând să te gasesc, dar tu nu erai nicăieri. M-am așezat într-un loc pustiu. Era noapte și nu știam unde să merg. Dupa mult timp, ai apărut. Ai vrut să mă iei în brațe, să mă săruti, doar că eu eram mult prea speriată și confuză. Timpul petrecut singură mă pusese pe gânduri. Ai încercat să mă convingi că doar am alunecat de pe munte, dar eu știam că tu m-ai impins. Mai împins la o nouă viată. Una fără tine. A fost și încă este un început de drum foarte greu, pentru că până atunci tot ce vedeam erai doar tu. Vedeam tot într-o singură persoană. Persoană care mi-a vrut doar binele, făcându-mi rău. Te-am pus într-o amintire sperând ca timpul să aibă grijă de tine. Acum, văd în tine doar un străin, un străin atât de cunoscut, dar totuși străin. Și trebuie să știi că am urât momentul căderii mele, fiindcă n-am iubit pe nimeni cum te-am iubit pe tine!
Cu multă dragoste, iubirea ta
pierdută
