Kira si Marly

Cap 4

  Cand ma apropii de Marly, o vad uitandu-se uimita intr-un punct, o stai e o scorbura adanca si din ia ies si intra si iarasi ies cu capurile lor mici niste pui frumosi de lupi. Wow, e frumos e..e..e prima data cand vad asa ceva, insa presimt pericol, daca asta e adapostul unei lupoaice rele care sigur ne-ar ataca daca ar fi aici.

  Marly incearca sa ia un pui in brate insa eu o prind repede de brat si o trag inapoi:

Eu: Ai inebunit, daca vom muriii !!!!!
Spun eu deja ca turbata si incerc sa o conving sa ne mutam din partea asta cu cortul si cu totul, departe pentru ca aici sunt lupi care ori cand near putea ataca.

Marly: daca vrei sa sti lupii vara, rar ataca oameni si in plus aseara n-am auzit de-a bea un urlet. O haide Kira nu mai fi asa fricoasa lupii ataca doar cand sunt adunati in haiti mari,  dar ei nu se aduna asa doar iarna. Si acum aici cred ca sunt mult prea putini lupi ca sa ne poata ataca. Si daca ar fi sa ne atace noi avem cu ce sa ne aparam.

Mike pov:
Au trecut 9 zile de cand au plecat fetele, si totusi nu le-am vazut deloc poate chiar au plecat. Acum sunt inpreuna cu Kristof, pe scurt Kris. Ne jucam carti, in totdeauna eu am castigat Kris nu a avut noroc sa castige macar o data. Ce pot sa zic sunt bun.

Eu: tu inca nu te-ai plictisit de joc.
Kris: nu ! Voi juca pana voi castiga !

Cum eram la Kris acasa si eram in camera lui, eram cu fereastra deschisa si batea foarte tare vantul, ceva care ne-a atras atentia la amandoi era un poster care a intrat direct de pe fereastra.
Ne am uitat pe el sa vedem ce anunta, cand am vazut posterul m-am uimit, pe el apareau exact cele doua fete Marly si Kira, sriea ca aceste doua fete au disparut si daca le vede cineva sa ii anunte pe acei parinti a fetelor cu numarul care era exact pe poster. Asta e o sansa de a afla cine sunt parintii. Dar nu, nu am sa ii sun. Prefer sa vad ce se va intampla.

Marly pov: este noapte si pur si simplu nu mie somn, ma gandesc intruna la acei pui de lupi, si la faptul ca ori cand am putea fi gasite deja avem o gramada de apeluri "pierdute" de la mama si tata. Nu as vrea sa ne gaseasca, intre timp na gandesc oare ce tac puii de olup imi iau lanterna cu mine si arma un caz de pericol si ma indrept spre ascunzatoare.

Cand ajung acolo nu mai gasesc puii, ma uit pana in adancul scorburi care da era destul de adanca, dar nu si cea mai adanca scorbura de lupi unii au o scorbura cu mult mai adanca de cat a east a. 
  Eram foarte dezamagita dar stai aud un sunet, e cumva un pui de lup ma uit cu lanterna de jur inprejur dar nu vad nimic ma uit foarte atenta dar nimic aut apoi dinou sunetul, ma indrept spre el unde se aude mai tare. Si il zaresc ,o, pare ranit sau plocat ceva ma apropii mai mult si il eu in brate dar in prima secunda cand l-am luat ma muscat de mana. Durea foarte tare si cred ca imi curgea si sange, insa acel sange nu parea sa fie de la mine era de la piciorul din spatele puiului de lup parea ca e impuscat. Ma uit putin inprejur cu lanterna si vat o lupoica impuscata si moarta cu tot cu puii ei care erau imprastiati pe jos si mai vad un lup inpuscat, se pare ca acesti pui de lup pe care i-am vazut erau impuscati in timp ce mama si tatal lor se mutau in alta parte de oare ce au simtit miros de om. Of ce trist. Se pare ca aici sunt vanatori. 
Un singur pui a ramas in viata cel care ma muscat. Nu am de gand sa il las aici. Va murii si el. Asaca m-am hotarat sa il iau cu mine fara ca sa ii ating piciorul ranit.
In diminiata urmatoare:
Kira: e deja dimineata ?
Eu: da ! Asculta nu o sa-ti vina sa crezi ce mi sa intamplat aseara !
Kira: ce ??!??!??
Eu ii arat puiul de lup care sedea jos pe o patura, cu piciorul ranit dar foarte bine bandajat ! E aproape ca cazu pe spate de mirare insa eu i-am povestit totul. Si ea sa potolit insa spre neasteptarea mea a spus:
Kira: dar nu crezi ca ar trebuii sa plecam, deoarece sunt vanatori si....ma tem sa nu avem probleme.
Eu: ma tem ca ai dreptate. Mai bine plecam de aici. Departe de ori ce urma de om astfel s-ar putea sa fim gasite.

Pana la urma am plecat. Si am pornit pe jos cu tot cu puiul de lup in prete il tineam eu. Sa recunosc ca cu puiul de lup ranit era mai greu pentru noi.

Pe jos facusem 5 km cred ca era de ajuns in plus eram foarte obositi asaca ne-am oprit intr-o alta padure frumoasa pe langa care curge un rau linistit. Locul numai bun de a sta aici saptamana aceasta.

Buna va place povestea mea? Ce nota imi dati? Daca va place povestea si vreti sa mai continui votati macar acest capitol si puneti coment cu NEXT 😀 cand voi avea un vot si un comentariu de genu, voi posta mai departe capitol nou.

Pe cu bine....
Va urma......