Kira si Marly

Capitolul 6.

In timp ce mergeam pe jos pe marginea drumului ca sa gasim pe cineva cu masina sa ne duca mai departe, in sfarsit un om a oprit, si chiar el ne deschide usa la masina.

Soferul: hei, fetelor va cunosc (spuse el cu o fata mirata) ce bine, voi sunteti chiar ieri v-am vazut la TV, perfect v-am gasit chiar eu, oh...la asa ceva nu m-am asteptat, haideti intrati (spuse el cu un zambet larg pe fata).
Automat atunci in clipa aia am stiut ca am aparut la stirile de ultima ora, pentru ca ma grabisem singurul lucru care imi aparu in minte era sa fug...

Eu: Kira fugi 😲

Eu si Kira am inceput sa fugim foarte foarte tare, insa astfel puiul de lup avea sa se piarda.
Omul a iesit repede din masina si a inceput sa ne urmareasca, de data asta nu am scapat am fost prinse.

Omul ne-a prins de brate pe ambele si a spus:

Soferul: fetelor nu mai fiti speriate, nu mai trebuie sa fugiti, 🙍.
Spuse el cu o voce calma si parea sa fie drept ce spune.
Soferul: cu totii stim ca parintii vostri v-au maltratat, ati aparut de mai multe ori la TV, si acum parintii vostrii vor merge la inchisoare, iar voi nu mai trebuie sa fugiti prin salbaticie, veniti cu mine si o sa dau de stire ca v-am gasit si ca veti fi in siguranta la un fermier care sa oferit sa aiba grija de voi.

Eu: Domnule, dar noi avem un pui de lup cu noi, si e al meu, nu vreau sa-l pierd.
Soferul: stai linistita domnisoara, poti sa pastrezi si puiul de lup.
Eu: sunteti sigur ?
Soferul: sunt foarte sigur ! Spuse el zambind feticit. Acum haideti.

Dupa ce l am gasit foarte repede pe Change, am intrat in masina la om.
El ne-a condus pana la casa lui iar a doua zi am plecat spre ferma omului care sa oferit sa ne adopte, numele lui era dl. Wiliams Jake, ferma lui sa recunosc era o ferma destul de mare iar casa lui era foarte frumoasa

Unde locuiam noi inainte cu parintii nostri era la bloc nu la casa.
In fine omul avea o curte foarte mare cu multi copaci in curtea lui mai avea un leagan mare legat de un copac batran si mare si mai avea un hamac legat de doi copaci dinou farte mari si rezistenti...hmmmm imi placea foarte tare.

In scurt timp aflu ca acel om mai avea o sotie si o fata de varsta noastra, avea tot 15 ani si o chema Tara, ea era o fata cu parul roscat si impletit intr-o coada ditr o parte, ea avea si pistrui pe fata si avea ochii albastrii ca ai mei, parea destul de draguta.

In scurt timp au venit mai multe masini la noi clar erau cei de la TV cu camerele toate puse pe mine si sora mea.

O femeie adica reportoarea a venit la mine cu microfonul si a inceput sa ma itrebe de toate insa eu am evitat sa-i raspund a intrebar-o si pe sora mea, dar la fel si ea, nu a spus mare lucru, ia luat interviu si dl. Wiliams si nevastei si ficei sale, ia luat interviu si soferului desigur, si camerele l-au filmat si pozat foarte mult pe Change. (Ok)

Dupa ce in sfarsit au plecat cu totul cei de la TV, a venit timpul sa-mi vad camera care erea acoperita cu o culoare alba adica aproape tot ce era in ea era alb (patul, dulapul, peretii) si pe pereti erau mai multe desene cu unicorni, cai, portrete cu oameni si multe postere cu de toate). Ma uit pe geam si o vad pe Kira dandu se in leagan, precis vrea sa se recreieze saraca dupa o zi atat de neasteptata de noi.

Eu ma pun in pat obosita si ma simt foarte bine ca in sfarsit dorm dinou pe moale, ma gandesc la tot ce sa itamplat de la plecarea noastra in salbaticie pana acum. Imi amintesc de acel baiat care era nebun si a ingercat sa ne urmareasca. Cum il chema ? parca Mike....in fine, acum sigur ma vazut la TV si ma va vedea si acum.
Icep sa adorm mai adanc ca nici odata.

Saluuuuut......acesta a fost capitolul 6.
Incepe sa va placa povestea ? Daca da nu uitati sa votati *a si scuzati-ma pentru nenumaratele greseli* *ș' tastatura e de vina* no amu' pa si daca asteptati 7-le comentariu cu NEXT⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐