8. M-ai Distrus Iubitule!

118 17 9
                                    


Pleca, mă părăsea, însă nu pleca singur. Îmi lua şi inima odată cu el, caci ea îi aparţinea întrutotul. Trecuseră două ore de la plecarea lui, două ore în care lacrimile mi-au curs necontenit pe obraji şi sufletul îmi părăsi trupul. Ceasul inica ora douăzeci şi trei, crăciunul se apropia cu paşi repezi. Priveam beculeţele bradului printre lacrimi amare, în anii trecuţi, el era cu mine... Amândoi, ţinându-ne de mână, sărutându-ne şi jurându-ne iubire. Acum, eram doar eu, o cameră rece si un brad care îşi pierduse frumuseţea. Strângeam la piept un tricou vechi care îi purta mirosul, mireasma iubitului meu. Îmi doream să îmi pot lua rămas bun de la camera noastră, căci devenise doar a lui...

Îmi doream să iau cu mine toate amintirile frumoase, toate nopţile pline de pasiune pe care le-am petrecut împreună, unul în braţele celuilalt. Sufletul îmi era pierdut şi inima zdrobită. Aveam să fiu un om zdruncinat şi pierdut. Un om care din tot, s-a ales cu absolut nimic. Sufletul meu va rămâne veşnic pierdut în miile de stele care luminează cerul nopţii.

Nu ştiu cum sau când pleoapele mi s-au închis, iar atunci când le-am redeschis, ceasul indica ora patru. Bălăngănindu-mă pe propriile-mi picioare mi-am luat rucsacul şi am îndesat în el puţinele lucruri pe care le aveam în casa lui.

De ce este atât de greu să te despărţi de patru pereţi? De ce îmi era atât de greu să plec? Ştiam că nu mai am nici o şansă, văzusem în privirea lui cât de mult o iubeşte... Cât o doreşte pe ea în viaţa lui, şi cu toate acestea, încă speram să îl văd intrând pe uşa. Încă spream să mă oprească. Este mai bună decât mine? Mă întrebam tăcut.  Îmi imaginam cum el o sărută în timp ce eu sărut materialul tricoului său. Cum avea să îmi fie viaţa, fără de el?

Aveam să îl uit? Imploram cerul să îmi ofere puterea de a merge mai departe... Am privit pentru ultima oară camera goală şi simţeam cum stabilitatea picioarelor mă lasă. Cum devin moi, simţind nevoia să ingenuncheze în faţa amintirilor. Inima îmi era ruptă, nu în două, ci în atât de multe bucăţele minuscule...

M-ai distrus, iubitule!

Pentru ea, m-ai îngropat fără ca eu să mor...

Iubire Pierdută Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum